Adu-ţi aminte câte suflete sunt sub pământ, care n-au luat în seamă frica lui Dumnezeu

Drept aceea, despărţindu-ne cu sufletul de toate, să ne îngrijim de noi înşine.

Adu-ţi aminte de păcatele tale şi de osândirea ta. Adu-ţi aminte că eşti om muritor, bolnăvicios şi pătimaş, spurcat şi necurat. Adu-ţi aminte că eşti om cu viaţă mâhnită şi plină de primejdii, care pe mulţi, şi buni şi răi, înţelepţi şi neînţelepţi, bogaţi şi săraci, i-a pierdut.

Adu-ţi aminte că eşti om, având oase smerite, de la picioare şi până la cap, neputând suferi nici osteneală de o zi şi nici o noapte să priveghezi. Adu-ţi aminte cât ai greşit lui Dumnezeu cu fapta, cu cuvintele şi cu gândurile. Adu-ţi aminte că ziua şi noaptea te lupţi cu leul şi cu şarpele.

Adu-ţi aminte câte suflete sunt sub pământ, care n-au luat în seamă frica lui Dumnezeu şi acum nu câştigă odihnă rugându-se, ci, întru cele mai de jos ale firii, îşi plâng rătăcirile lor, lenevirea şi desfătarea, precum şi vătămările certurilor lor. Adu-ţi aminte că, după puţină vreme, vei muri şi te vei osândi.

Să nu încetezi a grăi acest mic cuvânt, ci să-l scrii în sufletul tău şi în inima ta şi să-l legi pe el de grumazul tău şi anume: „Greşit-am Doamne, miluiește-mă!”. Mai bună îți este ție aceasta decât o coroană împărătească, pentru că aceea pe mulţi în muncă pogoară, iar acest cuvânt în viața veşnică duce. Întru acestea să te înveţi și întru acestea de-a pururea să fii.

Sfântul Ioan Gură de Aur

Extras din ”Proloagele”, Vol. 1, Ed. Bunavestire, pag. 471

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *