„Când a ajuns la curăţia inimii, a ajuns văzător de Dumnezeu, văzător tainic cu ochii inimii”

Dacă acul ceasornicului este în neregulă, atunci toate piesele lui umblă în neorânduială sau chiar stau pe loc. Tot astfel şi inima omului, fiindcă mădularul cel mai gingaş şi care are legătură cu toate organele dinăuntru ale omului, de va fi tulburată şi răzvrătită, va tulbura şi va îmbolnăvi toate organele dinăuntru prin neorânduiala ei.

Inima foarte greu se întunecă prin patimi şi foarte greu se luminează, se curăţă. Curăţia inimii, adică despătimirea, se face în timp îndelungat, mai bine zis toată viaţa, prin asceză, pocăinţă şi lacrimi. Cel mai mult însă, se curăţă inima prin rugăciune, că rugăciunea îl face pe om fiu al lui Dumnezeu după dar. Când a ajuns la curăţia inimii, a ajuns văzător de Dumnezeu, văzător tainic cu ochii inimii.

Părintele Cleopa Ilie

Extras din „Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie”, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2004, pag. 113