Când rugăciunea e făcută cu smerenie şi se însoţeşte de lucrarea trezviei, ea adună mintea în inimă

În Rugăciunea lui lisus, prin chemarea Numelui Domnului credinciosul rămâne în prezenţa vie a Dumnezeului-Persoană, a Cărui energie se împărtăşeşte inimii omului, preschimbându-l cu totul: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul.

Când rugăciunea e făcută cu smerenie şi se însoţeşte de lucrarea trezviei, ea adună mintea în inimă, rodind înlăuntrul ei simţirea minunată şi mai presus de fire a prezenţei iubitului său Dumnezeu.

Arhimandrit Zaharia Zaharou

Extras din „Omul cel tainic al inimii”, Ed. Basilica, București, pag. 19

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.