Ce spune Biblia despre vise?



viseaza

Visul. Un domeniu înțeles uneori… este să credem în vise? Ne pot ajuta visele? Ce spune Cartea Sfântă despre ele? Credem sau nu în interpretarea viselor?

Ce este visul?

Științific vorbind, visul reprezintă o activitate a creierului, în timpul somnului. Specialiștii care au analizat fenomenul visului au aceeași concluzie: visul este un fenomen de amestec între inconștient și subconștient, care are loc în anumite etape ale somnului (numite REM – rapid eye movement) și în cadrul căruia omul percepe senzații (tactile, auditive, vizuale) ca și cum ar fi conștient (treaz). Prin aceasta, visul ne demonstrează legătura foarte puternică dintre trup și suflet. Uneori, activitatea creierului este atât de intensă, încât poate pune în mișcare părți ale trupului, prin diverse sunete, zvârcoleli sau chiar forme de somnambulism. Alteori, pare că subiectul poate controla lumea din vis, iar visul poate părea realitate. Specialiștii încă mai studiază legătura dintre vis și mișcarea REM a ochilor.

În Biblie, visul apare de foarte multe ori, dar în două mari situații total opuse: o dată este o formă de comunicare cu Dumnezeu, altă dată este o formă înșelătoare, în care omul nu trebuie să se încreadă. Vom lămuri imediat aceste două aspecte.

De unde vine visul?

Biblia și lumea științifică au aceeași explicație pentru sursa visului. Biblia spune, prin înțeleptul împărat Solomon, că „din mulţimea grijilor se nasc visele” (Ecclesiatul 5, 6). Adică, din preocupările sufletești ale conștientului nostru.

La fel afirmă și cercetătorii științifici: visele reprezintă un fel de sistem digestiv al creierului, care are foarte mare legătură cu activitatea sa conștientă. Informațiile din vis au legătură întotdeauna cu informații procesate în stare conștientă, indiferent de gradul lor de conștientizare. Există studii care caută legătura dintre conținutul unui vis și amprenta emoțională a diverselor informații primite în viața reală. Uneori, o simplă idee de peste zi îți oferă un vis, alteori stresul sau o situație dificilă sunt surse ale visării. Cert este că visul lasă și amprente emoționale asupra visătorilor: visele frumoase generează o buna dispoziție, iar visele urâte generează stări negative.

Credem sau nu în vise?

Deoarece visele au legătură cu conștientul, mulți dintre noi credem că ele pot fi interpretate. De aici până la credință este doar un pas.

Pe de o parte, visul este adeseori prezentat în Biblie ca o formă de comunicare a omului cu Dumnezeu. Există numeroase personaje în Biblie cărora Dumnezeu le vorbește „în vis”: patriarhii Avraam și Iacov,  profetul Daniel, Dreptul Iosif (logodnicul Fecioarei Maria), cei Trei Magi etc.

Există chiar și o anumită formă de interpretare a viselor, Vechiul Testament fiind străbătut de vise profetice: visul lui Iacov, cu îngerii care suie și coboară pe o scară, Iosif tâlcuiește visele lui Faraon, profetul Daniel visează diverse evenimente viitoare, dreptul Iosif este înștiințat prin vis ce să facă cu Pruncul Iisus și mama Lui etc.

Pe de altă parte, tot Biblia se opune interpretării viselor și încrederii în ele. Dumnezeu, prin proorocul Ieremia, avertizează asupra escrocheriei practicate prin interpretarea viselor: „Pentru că aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Să nu vă lăsaţi amăgiţi de proorocii voştri şi de ghicitorii voştri care sunt în mijlocul vostru, şi să nu ascultaţi visele voastre, pe care le veţi visa, căci vă proorocesc minciună şi Eu nu i-am trimis, zice Domnul!” (Ieremia 29, 8-9).

În altă parte, Dumnezeu chiar afirmă clar că nu este nicio legătură între visele înșelătoare și Cuvântul Său: „Am auzit ce zic proorocii care profeţesc minciună în numele Meu. Ei zic: „Am visat, am văzut în vis”. Până când proorocii aceştia vor spune minciuni şi vor vesti înşelătoria inimii lor? Cred ei cu visele lor, pe care şi le povestesc unul altuia, să facă uitat, poporului Meu, numele Meu, aşa cum au uitat părinţii lor numele Meu pentru Baal? Proorocul care a văzut vis, povestească-l ca vis, iar cel ce are cuvântul Meu, acela să spună cuvântul Meu adevărat. Ce legătură poate fi între pleavă şi grăuntele de grâu curat, zice Domnul?”

Isus, fiul lui Sirah, vorbește într-un amplu pasaj din cartea sa despre deșertăciunea viselor: „Deşarte nădejdi şi mincinoase îşi face omul cel neînţelegător şi visurile fac pe cei neînţelepţi să-şi iasă din fire. Ca şi cel care se prinde de umbră şi aleargă după vânt, aşa este şi cel care crede visurilor. Numai oglindire este vederea viselor; asemănarea felei înaintea felei adevărate. De la diavol ce poţi scoate curat? Şi din minciună ce poţi scoate adevărat? Ghicitul, tâlcuirea semnelor şi visele deşarte sunt ca la aceea care este gata să nască; inima aiurează. De nu vor fi trimise de la Cel Preaînalt, ca să te cerceteze, să nu dai inima ta spre ele. Că pe mulţi i-au înşelat visele şi au căzut cei care au nădăjduit în ele” (Isus Sirah 34, 1-7).

Așadar, care este cheia înțelegerii acestei antinomii?

Cum deosebim visele? Le dăm crezare sau nu? Credem în vise?

Mai întâi, trebuie să înțelegem că visul profetic, în care Dumnezeu vorbește omului, nu este un vis natural, clasic. Însăși Scriptura o spune, prin proorocul Valaam: „Aşa glăsuieşte cel ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu, cel ce cunoaşte gândurile Celui Atotputernic, cel ce vede descoperirile lui Dumnezeu, ca în vis, dar ochii şi-i are deschişi” (Numerii 24, 16).

Tocmai de aceea, pentru că este o stare deosebită, ea mai este numită și vedenie, un termen care este menit să deosebească visul natural de visul profetic.

Dar, care este scopul visului profetic? Cartea lui Iov spune: „Vezi că Dumnezeu vorbeşte când într-un fel, când într-alt fel, dar omul nu ia aminte. Şi anume, El vorbeşte în vis, în vedeniile nopţii, atunci când somnul se lasă peste oameni şi când ei dorm în aşternutul lor. Atunci El dă înştiinţări oamenilor şi-i cutremură cu arătările Sale. Ca să întoarcă pe om de la cele rele şi să-l ferească de mândrie. Ca să-i ferească sufletul de prăpastie şi viaţa lui de calea mormântului” (Iov 33, 14-18).

Prin urmare, scopul visului profetic era unul mântuitor: salvarea omului de la degradarea sa morală. Tocmai de aceea, venirea Mântuitorului Iisus Hristos este împlinirea multor vise profetice, cum enunță Sfântul  Apostol  Petru la Cincizecime: „Şi stând Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a vorbit: Bărbaţi iudei, şi toţi care locuiţi în Ierusalim, aceasta să vă fie cunoscută şi luaţi în urechi cuvintele mele; Că aceştia nu sunt beţi, cum vi se pare vouă, căci este al treilea ceas din zi; Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil: „Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătrânii voştri vise vor visa. Încă şi peste slugile Mele şi peste slujnicele Mele voi turna în acele zile, din Duhul Meu şi vor prooroci” (Fapte 2, 14-18).

Așadar, odată cu venirea lui Hristos și Pogorârea Duhului Sfânt în lume, epoca visului profetic a apus. De aceea, creștinii nu au motive să dea crezare visurilor, deoarece ei cunosc tot cea ce trebuie să știe pentru mântuirea lor, nemaifiind nevoie de nimic în plus, decât de o înțelegere corectă a creștinismului. Sf. Ioan Evanghelistul spune despre creștini că: „Iar voi, ungere aveţi de la Cel Sfânt şi ştiţi toate” (1 Ioan 2, 20), iar Sfântul Apostol Pavel confirmă că dragostea creștină a fost scopul tuturor profețiilor, care s-au și desființat: „Cât despre proorocii – se vor desfiinţa” (1 Corinteni 13, 8).

Concluzie

Visul este o activitate naturală a creierului, născută din preocupările psihologice de moment. Când vorbim de Biblie, visul natural trebuie deosebit de visul profetic, numit și vedenie, care era o metodă excepțională de comunicare divină cu scopul precis de a îndruma lumea pe calea mântuirii. Visul profetic se derula prin oameni anume aleși de Dumnezeu, cu o înaltă ținută morală. De aici și ispita contemporană a unora de a se crede aleși de Dumnezeu să le vorbească prin vis.

Odată cu venirea lui Hristos și a Duhului Sfânt, creștinii nu mai au nicio bază biblică pentru a se încrede în visuri sau a se preocupa pentru tâlcuirea lor. Hristos este plinătatea tuturor învățăturilor spirituale, prin urmare nu mai putem vorbi de o altă Evanghelie decât cea adusă de El.

Până la urmă, tot ce putem înțelege din vis este că el reflectă conștientul nostru de zi cu zi, la modul inconștient și subconștient, lucru confirmat și de cercetările științifice.

Articol relatat de portalul doxologia.ro



loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *