Cel mai cumplit idol, căruia nu este om care să nu-i aducă jertfe

Întoarcerea desfrânaților de la faptele lor este la fel de mare ca și convertirea păgânilor.

În general, desfrânarea este văzută în Scriptură ca o sumă a tuturor păcatelor, iar în Vechiul Testament desfrânarea avea și sensul de idolatrie (Iezechiel 16, 20; Levitic 17, 7; Levitic 20, 5 ș. a.) Pentru că cel mai cumplit idol, căruia nu este om care să nu-i aducă jertfe, este chiar trupul nostru (Galateni 5, 19-21). De aceea și Hristos, vrând să însumeze toate păcatele omenirii, ne numește „neam viclean și desfrânat” (Matei 16, 4).

Părintele Savatie Baștovoi

Extras din ”În căutarea aproapelui pierdut”, Ed. Marineasa, Timișoara, 2002, pag. 18

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *