Darul mântuitor al încercărilor
Aceasta boala nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, pentru ca prin ea sa Se slaveasca Fiul lui Dumnezeu. (Ioan 11, 4)
Bolile, necazurile, suferintele pot fi intalnite la fiecare pas. Nu exista om care sa poata sa le evite. Dar desi suferinta este, in esenta, un lucru atat de obisnuit, poarta in ea si o latura tainica. Din ce in ce mai mult omul in suferinta isi pune intrebarea: „De ce?” Raspunsul deplin nu-l va obtine, probabil, decat dincolo de mormant. Intr-o anumita masura ne este dat sa cunoastem insa si aici, pe pamant, scopul si rostul incercarilor la care suntem supusi.
Pentru a intelege acest scop trebuie sa nu uitam ca suferinta noastra nu este ceva care ne priveste numai pe noi si ca efectele ei se fac simtite mult mai departe. Ceea ce spun isi gaseste confirmarea in istoria bolii, mortii si invierii lui Lazar. Minunea pe care a savarsit-o Mantuitorul in Betania a avut patru momente si patru semnificatii distincte. Ea a devenit necesara pentru Mantuitorul insusi „ca prin ea [prin acea boala] sa se slaveasca Fiul lui Dumnezeu”. Ea a fost necesara si pentru Apostoli: „Ma bucur pentru voi ca Eu n-am fost acolo pentru ca voi sa credeti” (Ioan 11, 15) Mantuitorul stia ce impresie puternica va produce aceasta minune asupra apostolilor, de aceea a si spus: „Ma bucur”. Fireste ca cel mai mult erau implicate in acest eveniment surorile lui Lazar, iar atunci cand fratele iubit, care fusese plans ca un mort, s-a aflat din nou langa ele, au capatat incredere in Dumnezeul lui Hristos. Ele au fost cele dintai care au aflat ce poate sa insemne Hristos pentru toti cei ce cred in El. In sfarsit, aceasta trista intamplare, urmata de o minune, le-a fost necesara iudeilor insisi. Sa ne amintim cuvintele Mantuitorului: „Parinte, multumescu-Ti ca M-ai sculat. Eu stiam ca Tu intotdeauna Ma asculti, dar de dragul multimii care sta-mprejur am zis, ca sa creada ca Tu M-ai trimis”. Marea durere care le-a lovit pe surorile lui Lazar trebuia sa produca efecte binefacatoare asupra poporului adunat atunci in Betania.
Semnificatia incercarilor care vin asupra noastra ni se dezvaluie aici intr-un chip de o noutate absoluta, intr-o lumina in care nu eram poate obisnuiti sa vedem suferinta. Si in zilele noastre necazurile, incercarile de tot felul au acelasi scop: mantuirea sufletului. Fiecare incercare este un mod prin care Dumnezeu le arata oamenilor cat de puternic si de mantuitor este harul Sau. Curaj, fratilor! Fiti plini de barbatie, fiti puternici in nadejde, invatati-va sa va „mandriti cu suferintele”, fiindca, „lucrarea rabdarii trebuie sa fie desavarsita, ca sa fiti pe deplin desavarsiti si fara nicio meteahna”.
