De ce nu am pace?…



preot-spovedanie

„Le-am făcut pe toate: mi-am găsit un loc de muncă bun, STABIL (căci asta înseamnă în zilele noastre „bun”, în primul rând), nu-mi rup spatele, am timp să mai dau cu degetul și pe ecranul telefonului superdeștept pe care mi l-am cumpărat DIN PRIMUL SALARIU.. Mi-am făcut rate la casă: douăzeci de ani de rate, da’ eu îmi permit să o numesc deja „a mea”. Mi-am îmbrăcat-o Neckerman: stil dom’le, stil.. Să vezi numai bucătăria! În fine.. Viața mea este pe drumul cel bun. Ar trebui să sar în sus de fericire.. Ce-mi lipsește? După teoria mea, absolut nimic. Și totuși, îmi lipsește.. fericirea!”

Cuvinte ca cele de mai sus am auzit de nenumărate ori în anii de preoție. Ba chiar mai rău, aș spune. Depresii la limita bolii psihice, insomnii, lacrimi. Nu la oameni amărâți, care caută soluții pentru abordarea curajoasă a zilei de mâine, și de multe ori nu le găsesc, ci la oameni cu situații materiale bune și foarte bune! Vizite la neurolog, veșnicele răspunsuri: „Din punctul nostru de vedere, sunteți SĂNĂTOS”. Vizite la psiholog, cu emiterea universalului diagnostic: „Vă aflați într-o profundă depresie”. Nu am nimic cu psihologii, dar a spune unuia că suferă de depresie este la fel cu a spune omului rămas în Sahara două zile fără apă: „Sunteți deshidratat”. Fără să-i dai paharul de apă după care tânjește!

Știm și noi că lumea suferă de depresie, dar ne interesează de ce, și mai ales, ce să facă pentru a ieși din ea. Și acum intervin eu, povestitorul: depresia nu-i altceva decât semnul fizic al suferinței sufletești. Sufletul suferă atât de mult, încât transmite starea sa de boală și trupului. Abia când ajunge în acest stadiu își dă seama omul că are o problemă gravă. E normal: trupul se vede, sufletul nu. Psihologul confirmă omului: da, ți-e sufletul bolnav. Dar munca de aici începe. Vindecarea sufletului..

Sufletul, frații mei, se îmbolnăvește atunci când pierde corecta sa raportare la Spiritul Universal, Care nu este altul decât Dumnezeu („Duh este Dumnezeu”). Când se rupe de Dumnezeu. Vă mai amintiți cum a fost însuflețit primul om? „Și a suflat Dumnezeu suflare de viață în gura lui Adam, și s-a făcut Adam ființă vie”. Acum dumneavoastră, care sunteți suflări dumnezeiești, vă închipuiți că vă puteți separa de Cel Care v-a suflat? Vă înșelați amarnic! Asta nu vă spune nici un psiholog. Și știți de ce? Pentru că psihologia modernă este născută ca o știință ATEE. O știință care pleacă de la premiza că sufletul este o descărcare electrică produsă de mișcarea intracelulară. Un biocurent.. Abia acum au început cu timiditate unii psihologi să vadă adevărul, și să-și recunoască neputința de a pătrunde pe un teren atât de misterios, cel al duhurilor care se întâlnesc cu DUHUL Dumnezeu. Și atunci, cu multă diplomație, psihologii în cauză simt nevoia conlucrării cu preotul. Și bine fac! Căci preoților le zice Mântuitorul Iisus Hristos: „Luați Duh Sfânt”. Preoții primesc astfel Medicamentul pentru duhuri bolnave, și Întăritorul pentru duhuri sănătoase.

De ce nu avem pace? Ne răspunde Psalmistul, Regele David, care a trecut într-o perioadă a vieții sale prin ceea ce trec milioane de oameni astăzi, adică printr-o depresie groaznică: „Că săgețile Tale s-au înfipt peste mine și ai întărit peste mine mâna Ta. Nu este vindecare în trupul meu, de către fața mâniei Tale; NU ESTE PACE ÎN OASELE MELE de către fața păcatelor mele. Că fărădelegile au covârșit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine. Împuțitu-s-au și au putrezit rănile mele, de la fața nebuniei mele” (Psalmul 37;2-5). Poate o să credeți, citind aceste versete, că David avea nu știu ce boală fizică.. Nimic din toate astea! David suferea sufletește, datorită unor păcate ale sale. Îl supărase pe Dumnezeu, iar efectul l-ați văzut. Citiți cu atenție bucățica de psalm. Meditați la fiecare propoziție.

Va să zică, bucătăria nouă pe care mi-am cumpărat-o, locul de muncă stabil, casa proprietate personală, nu sunt suficiente ca să mă scoată din depresie.. Nici pomeneală! Dacă ai ruinat prin păcate corectul raport cu Duhul Care te-a creat, tu, care ești un duh suflat din gura Sa, și care în fiecare clipă depinzi de El, ai încurcat-o! Poți să cumperi lumea întreagă, sufletul tău s-a transformat într-un cantonament de draci, care te chinuie zi și noapte. Dacă nu scapi de ei, nu mai pupi în veci nici pacea, nici fericirea!

Acum să trecem la soluții: păi soluția ne-o dă tot suferindul David, în versetul optsprezece al aceluiași psalm treizeci și șapte: „CĂ FĂRĂDELEGEA MEA EU O VOI VESTI, ȘI MĂ VOI ÎNGRIJI DE PĂCATUL MEU”. Ați văzut frații mei, ați văzut? Eu iau pastile cu pumnul, dar nu vreau să mă împac cu Dumnezeu: la ce-mi folosește? Umblu toată ziua damblagit de droguri, în loc să mă „îngrijesc de păcatul meu”. Pe lângă bătaia lui Dumnezeu și chinurile pe care mi le administrează dracii cu binecunoscuta lor generiozitate, mai suport și efectele colaterale ale antidepresivelor! Vi se pare corect? Să lăsăm prostiile și hai să facem ce-i de făcut: o spovedanie strașnică, sănătoasă, cu lacrimi („fărădelegea mea o voi vesti”): Doamne, recunosc, am făcut asta și asta, îmi pare rău, n-o să mai fac.. Și să nu mai faci!

De aici începe vindecarea noastră. Drumul este lung, dar merită parcurs. Dacă nu, să dăm cu mâna pe mobilele din bucătărie și să mai luăm câte o pastiluță..

A propos.. V-am spus că francezii sunt pe primul loc în Europa la capitolul depresie? V-am spus că tot ei au declarat cel mai mare procentaj de atei pe kilometru pătrat? Cum de-am uitat să vă spun?..

Domnul să vă dea pacea Sa în veci, amin.

Preot Sorin Croitoru, Mantova, Italia



loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *