De ce S-a înălțat Iisus Hristos la cer?



ÎNALTAREA-DOMNULUI-2014

De ce S-a înălțat Iisus Hristos la cer? S-a înălțat pentru că săvârșise misiunea primită de la Tatăl. S-a înălțat pentru a intra iarăși întru slava Sa. S-a înălțat ca să gătească acolo loc de odihnă celor ce vor crede întru El (Ioan 14, 3). S-a înălțat ca să ne înalțe la ceruri și pe noi, după cum singur zice:

“Iar Eu, când Mă voi înălța de pe pământ, pe toți îi voi trage la Mine” (Ioan 12, 32).

Dar în Sfânta Scriptura se vorbește uneori de cer, alteori de ceruri, iar alteori de “cerurile cerurilor“. Deci unde S-a suit Domnul? În care din aceste Ceruri? Psalmistul zice clar:

“Cerul cerului, Domnului, iar pământul L-a dat fiilor oamenilor” (Ps. 113, 24).

Iar Sfinții Părinți ne învață că sunt trei denumiri deosebite una de alta, și anume: “cerul“ este spațiul întregului univers, unde se află toți aștrii cerești; apoi mai sus se află “cerurile“, în număr de nouă, după numărul celor nouă cete îngerești care le formează, începând cu cerul îngerilor și terminând cu cerul serafimilor; iar deasupra acestor ceruri se află “cerurile cerurilor“, sanctuarul cel mai sfânt, unde se află Tronul Preasfintei Treimi. Deci nu în cer, nici în ceruri nu S-a oprit Iisus Hristos, ci în cerurile cerurilor, unde S-a așezat de-a dreapta Tatălui.

Tot Sfinții Parinti ne mai învață că Domnul Nostru Iisus Hristos nu S-a suit la ceruri așa, simplu și fără slavă, ci încă de pe pământ a fost înconjurat de mulțime de îngeri care Îl slăveau cu negrăite cântări de biruință. Și după ce au străbătut tăria cerului, acei îngeri de lumină au ajuns la poarta primului cer din cele nouă, și plini de mare bucurie strigau împreuna cu David: “Deschideți, o, îngeri, porțile voastre cele veșnice și va intra Împăratul slavei!” – “Dar cine este acesta Împăratul slavei?” – răspundeau îngerii. “Îngerul sfatului Celui Mare, Acesta este Împăratul slavei“. Și deschizând îngerii porțile cerurilor, se mirau zicând: “Dar pentru ce sunt hainele Lui roșii?” – “Pentru că vine din Visor – adică de pe pământ -, de aceea îi sunt hainele roșii. Pentru că a pătimit moarte pe cruce ca să mântuiască lumea.” Atunci toți îngerii, închinându-se Lui, I-au cântat dumnezeiește cântări de biruință, vreme de o zi. Apoi, petrecându-L îngerii toți până la poarta cerului de-al doilea, iarăși strigau către aceia: “Deschideți, o, începători, porțile voastre de lumină, și va intra Împăratul slavei” – “Cine este Acesta Împăratul slavei?” – strigau aceia. “Domnul Cel tare și puternic, Domnul Cel tare în război, Cel ce a biruit lumea, Cel ce a legat pe satana, Cel ce a răbdat rane pentru om, Acela este Împăratul slavei cerurilor“. Și iarăși porțile deschizându-se, nenumărate cete de începători și îngeri Îl întâmpinau cu netăcute cântări de preamărire.

După înca o zi de prăznuire îngerească, Mântuitorul S-a urcat și mai sus, la cerul Arhanghelilor, fiind petrecut de toți îngerii de mai jos, care strigau iarăși: “Deschideți, voi arhanghelilor, porțile cerești, să intre Făcătorul și Voievodul îngerilor, Fiul Fecioarei din Nazaret, Raza Tatălui“. Și iarăși a petrecut aici o zi. Apoi S-a suit mai sus, la cerul Puterilor, al Domniilor, al Scaunelor, al Heruvimilor, al Serafimilor, înaintea căruia strigau îngerii cei mai de jos: “Deschideți porțile cerurilor, să intre Domnul Puterilor, Domnul luminilor, Domnul cerurilor, Domnul Savaot“. Iar puterile îngerești îl înconjurau cu cântări ca acestea: “Osana întru cei de sus…“

Și așa, toate cele noua ceruri s-au umplut de negrăită slavă și bucurie, prin înălțarea Domnului, Care a petrecut câte o zi cu fiecare ceata îngerească, iar în ziua a zecea S-a închinat Tatălui și S-a așezat de-a dreapta Puterii. În locul Fiului, Tatăl a trimis pe pământ, în ziua a zecea de la înălțare, puterea Duhului Sfânt, ca să lumineze tot pământul.

Nimeni din cei purtători de trup omenesc nu s-a suit mai sus de ceruri, afară de Hristos. S-a răpit Pavel până la al treilea cer – în rai – “și a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască” (II Cor. 12, 4). S-a suit și Moise – se spune – până la al șaptelea cer, de unde a primit legea “întru rânduieli de la îngeri” (F.A. 7, 53). S-au ridicat “ca spre cer” cu tot cu trup și Enoh cu Ilie, dar nici un trup de om viu nu a putut vedea slava dumnezeiască, afară de Trupul lui Hristos, Care S-a înălțat la ceruri cu același trup care a pătimit, având pe el semnele cuielor și ale suliței și ale spinilor.

Părintele Iachint al Putnei, Editura Bizantina, 2000



loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *