De Crăciun nu au avut bani să-și cumpere câteva mere, în Gara de Nord

batrani-care-merg-tinandu-se-de-mana

Doi bătrâni și o pungă cu mere m-au făcut să-mi fie rușine de mine, în Gara de Nord

Astăzi am trăit, pentru a câta oară, una din acele întâmplări care mă fac să mă revolt împotriva ipocriziei și neputinței societății românești și a mea personal. În a doua zi de Crăciun am ieșit până la magazinul Bila din Gara de Nord de unde mi-am cumpărat pe fugă niște suc de morcovi și o pâine. Fără să acord prea multă atenție la ceea ce se petrece în jurul meu, mi-am făcut cumpărăturile și m-am grăbit spre casa de marcat.

Nu foarte multă lume la casa de marcat. Doi bătrâni, cu o pungă de mere și doi tineri cu câteva dulciuri se aflau în fața mea așteptând să-și plătească cumpărăturile. Mi-a atras atenția discuția purtată de cei doi bătrînei, cel mai probabil soț și soție, care discutau de prețul merelor pe care urmau să le plătească. Se întrebau unul pe altul, pentru a se încuraja parcă, dacă sigur kilogramul costa 1,99 lei.

Au ajuns la casă și l-au întrebat pe tânărul care se afla în spatele casei dacă sigur costă 1,99 lei merele, asa cum văzuseră ei la raft. Un pic neatent acesta le-a luat punga de mere, apus-o pe cântar și le-a comunicat sec: 7 lei și 69 de bani aveți de plătit. Bătrâneii au înghețat. Bătrâna a șoptit aproape disperat că la raft merele costă 1,99 lei kilogramul și punga cu mere nu poate costa atât de mult.

Am început să privesc cu atenție scena. Doi bătrâni, chinuiți de viață după chip și probabil de undeva din mediul rural după bagaje, cu o vârstă de cel puțin 60-70 de ani fiecare, își frângeau mâinile și încercau să-și numere bănuții ca să poată plăti o pungă cu mere care costa mai mult decât se așteptaseră. Casierul, un pic stânjenit, le-a comunicat că la el în calculator merele costau 2 lei și 46 de bani kilogramul. Am rămas atât de fascinată de situație și de disperarea care se vedea pe chipul bătrânilor care discutau să își rupă din banii de tren pentru a plăti niște afurisite de mere încât nu am avut puterea să reacționez. Tânărul din fața mea, văzând situația i-a făcut semn casierului și i-a întins apoi o bancnotă de 10 lei plătind merele bătrânilor. Apoi și-a luat prietena (sau soția) de mână și a ieșit repede din magazin fără să le lase timp bătrânilor să își dea seama ce s-a întâmplat.

Le-a spus casierul, în timp ce ei încă își numărau bănuții, că totul s-a rezolvat și altcineva a plătit în locul lor. Și-au luat merele mulțumind cu un anumit gen de demnitate care m-a făcut să-mi fie rușine. I-am privit cum plecau sprijinindu-se unul de altul, spre peron, cu bagajele în care își băgaseră punga cu mere și rușinea m-a cuprins din ce în ce mai tare. Rușinea că nu am fost în stare să reacționez și să fac eu acel gest de minimă solidaritate pentru bătrâni și frustrarea că nu prea pot face multe pentru a îi ajuta.

Am simțit cum mă cuprinde furia doar gândindu-mă la câți bătrâni se află în această situație și la cum îi tratează statul și societatea românească. M-am gândit la bunicii mei care nu mai sunt și la singura bunică pe care o mai am și care se chinuie acum cu o boală teribilă.

M-am dus acasă și mi-am îndesat capul în pernă încercând să îmi scot din minte chipul bătrânilor și nenorocita de pungă cu mere. Nu am reușit deoarece imaginile mi s-au înfipt undeva în subconștient. La fel și rușinea de a nu fi făcut mai multe pentru ei…..

Articol relatat de portalul ro.blastingnews.com

loading...

De asemenea, ai putea dori...

4 răspunsuri

  1. Cămpeanu Adela spune:

    totuşti a fost confirmată încă o dată
    situaţia că preţurile de la raft nu orespund cu cele pretinse la casă

  2. Gianni spune:

    Dan Puric: Batranii. Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.

    Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.

  3. constantin plesea spune:

    Stigmata domnishoara va pot informa ca am citit povestea celor doi batrini la ora trei dimineatza,in timpul unei ture de noapte,la service,sunt o Garda de Securitate in Edinburgh,Scotland ,UK.va suna cel putzin aiurea dar combinat cu terminal povara a dorului de casa,am realizat ca mi curgea o lacrima .shi am vrut sa ma dau cu capul de peretzi.este datoria noastra sacra sa avem grija de cei care le datoram atit de multe.acesta a fost unul din motivele pt care mi s a scirbit Shi am parasit Romania,fara a creed ca ma voi ma intoarce.dar nu eu am votat la out ere nazishtii de ii avetzi acum.in 89 a fost o sperantza,dar romanii s-au complacut iarashi in neputintza lor,s so lasar air prostitzi de demagogimtoate generatziile sufera.scapatzi de mafia germana or curind nu va ma fi o romaine.oricum sunt destui care deabia ashteapta.shi ne o cam facem cu mina noastra.

  4. eu eu spune:

    ufff e foarte greu sa vezi o situatie de genul acesta. din pacate foarte multi batrani si copii sunt in situatia aceasta, ti se rupe sufletul pt ei

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.