De ce Dumnezeu unor oameni le dă multe încercări, în timp ce altora nu le dă deloc?

Într-un dialog profund redat în volumul „Viaţa de familie”, Sfântul Paisie Aghioritul oferă o învățătură plină de sens despre motivul suferinței din lumea de astăzi, arătând că durerea nu este semnul abandonului divin, ci al iubirii lui Dumnezeu.

Citește și: Monahul care s-a întrebat dacă morții simt rugăciunile a văzut cerul deschis: „Toți cântau în fața tronului lui Hristos!”

„Părinte, de ce astăzi lumea suferă atât de mult?”

„Din pricină că Dumnezeu o iubeşte. Tu, ca monahie, te scoli dimineaţa, îţi faci canonul, rosteşti rugăciunea lui Iisus, faci metanii, etc. Însă pentru mireni greutăţile prin care trec sunt canonul lor; şi prin ele se curăţesc. Iar acestea le pricinuiesc un bine mai mare decât traiul bun lumesc, care nu îi ajută nici să se apropie de Dumnezeu, nici să dobândească răsplată cerească. De aceea trebuie să le primească ca pe nişte daruri ale lui Dumnezeu.

Bunul Dumnezeu, ca un Părinte bun, prin încercările pe care le îngăduie îşi educă copiii Săi din dragoste, din bunătatea Sa dumnezeiască, iar nu din răutate sau din dreptate lumească, juridică, pentru că vrea ca aceia să se întoarcă la el. Adică Dumnezeu, vrând să mântuiască făpturile Sale şi ca ele să moştenească împărăţia Lui cea cerească, îngăduie încercările pentru ca omul să se lupte, să se nevoiască şi să dea examene la răbdarea în dureri, astfel încât să nu poată diavolul să-I spună: „Cum îl răsplăteşti pe acesta, sau cum îl mântuieşti de vreme ce nu s-a ostenit?”. Pe Dumnezeu nu-L interesează viaţa aceasta, ci cealaltă. El se îngrijeşte de noi mai întâi pentru cealaltă viaţă şi apoi pentru aceasta.”

Întrebat de ce unii oameni primesc mai multe încercări, iar alții deloc, Sfântul Paisie oferă o imagine simplă și profundă:

„Ce spune Sfânta Scriptură? „Domnul ceartă pe cel pe care-l iubeşte”. Un tată, de pildă, are opt copii. Cinci dintre ei stau lângă tatăl lor, iar trei pleacă de acasă şi nici nu se mai gândesc la el. Dacă cei care stau lângă el fac vreo neorânduială, tatăl lor îi trage puţin de urechi, sau le dă vreo pălmuţă, iar dacă sunt cuminţi, îi mângâie şi le dă o ciocolată. În timp ce aceia care sunt departe, nu primesc nici mângâiere, nici palmă. Tot astfel face şi Dumnezeu. Oamenilor care sunt lângă El şi celor care au intenţie bună, dacă greşesc puţin, le dă câte o pălmuţă şi astfel îşi achită datoria.

Sau dacă le dă mai multe, mai şi depun în casieria cerească. Iar celor care sunt departe de Dumnezeu le dă ani îndelungaţi pentru a se pocăi. De aceea vedem pe unii mireni că săvârşesc păcate grave şi cu toate acestea au bunuri materiale din belşug şi trăiesc mulţi ani, fără să treacă prin încercări. Şi aceasta se face din iconomia lui Dumnezeu, pentru a se pocăi. Iar dacă nu se vor pocăi, în cealaltă viaţă vor fi fără de răspuns.”

Citește și: Miracol medical: O femeie din Bacău, aflată în comă de două săptămâni, s-a trezit brusc cântând. Medic: „Nu cercetăm minunile lui Dumnezeu”

Această învățătură a Sfântului Paisie este o chemare la înțelegerea profundă a suferinței nu ca blestem, ci ca binecuvântare pedagogică, menită să apropie sufletul de Dumnezeu și să-i ofere răsplata veșnică.