Despre simțuri – „a-L simți pe Dumnezeu este un dar”



femeie-barbat-lumanari-biserica

Mai mult ca sigur că v-ați dorit ca oamenii dragi, cunoștințele și prietenii, să se poarte cu dumneavoastră conform unor așteptări foarte înalte. Iar dezamăgirea vine, cam de fiecare dată sau aproape de fiecare dată, tocmai pentru că așteptările au fost prea înalte. Ne necăjim și nu înțelegem de ce, într-o situația sau alta, cealaltă persoană n-a acționat așa cum spunem noi că am fi acționat, adică foarte corect, principial, răbdător, cu iubire sau cu înțelegere, cu compasiune etc. Ei bine, se pare că nu toți cei dintre cei care am venit pe Pământ pentru a ne desăvârși spiritual, am fost înzestrați cu aceleași daruri. Cum ar putea fi ei sau cum am putea fi noi parte din lecțiile pe care trebuie să le învățăm, dacă am fi perfecți? Imperfecțiunea care ne caracterizează și cu care ne ciocnim zi de zi, este cea care ne șlefuiește, care ne transformă, dacă știm să primim aceste lecții în ființe spirituale, apropiate de Dumnezeu. 

Una din lecțiile primite în cadrul unei vizite la Sfântul Munte a fost cea despre simțuri și cum ele ne transformă viața. Toată lumea se naște cu simțuri, unii le avem parțial dezvoltate, alții foarte dezvoltate, iar la unii abia se manifestă. Însă toate aceste simțuri sunt daruri primite de la Dumnezeu, ca și toate celelalte; nimic nu este rezultatul hazardului.

– Știi tu, oare, care sunt simțurile pe care le primim în dar? M-a întrebat un părinte.

– Cred că vorbiți de cele cinci simțuri elementare care ne ajută să supraviețuim și să comunicăm cu realitatea: vizual, auditiv, tactil, gustativ și olfactiv. Bănuiesc că la acestea faceți referire. Probabil, mai putem spune că mai există un al șaselea simț, intuiția, deținută în special de către femei, am completat eu, cu gândul la nevastă-mea.

– Desigur, acestea sunt, dar lista ta e incompletă. Ar mai fi simțul orientării în spațiu, simțul echilibrului, simțul temperaturii, simțul durerii, simțul perceperii trecerii timpului și altele pe care nu le putem integra în cadrul “simțurilor de bază”, dar nu la acestea doresc să fac referire. Ai auzit vreodată de simțul umorului? Unii îl au, unii nu îl au. Este tot un dar, ca și celelalte.

– Cum să nu aud, părinte ? Eu unul greu pot sta în preajma oamenilor care nu au simțul umorului. Nu credeam că acesta intră în categoria “simțuri”. Adevărul este că e mult mai ușor să trăiești, să lucrezi lângă oameni spirituali.

– Dar de simțul penibilului ai auzit? Unii îl au, alții nu. Deși vezi tot felul de agramați la televizor, cred că ai realizat până acum că simțul grotescului le lipsește cu desăvârșire.

– Într-adevăr, părinte. E cumplit să fii penibil și să nu-ți dai seama.

– Dar de bunul simț ai auzit? Și în acest caz, unii îl au, alții nu, și nu cred că mai are rost să insist pe această temă. Fiind tot un dar de la Bunul Dumnezeu, nu ar trebui să te superi pe cei care nu l-au primit. Dacă tu crezi că îl ai, bucură-te, pentru că înseamnă că te afli în categoria celor privilegiați.

– Am crezut mereu că bunul simț îl dobândim în familie, prin educație, așa cum se spune, în cei șapte ani de acasă. Dar, dacă stau să mă gândesc, am întâlnit în viață oameni fără bun simț, desi proveneau din familii care nu puteau fi bănuite că nu s-au străduit să-şi crească bine copiii. Probabil că degeaba sădești o floare într-un teren arid, ea nu va crește și nu va înflori niciodată. Deci, și acest simț, este un dar de la Dumnezeu. E foarte interesant.

– Cu toate acestea, cel mai important dintre toate, în fața cărora toate simțurile pălesc, este simțul duhovnicesc, care se traduce prin capacitatea omului de a-L simți pe Dumnezeu. Ghicești deja, unii îl au, alții prea puțin, sau deloc. Unele persoane reușesc să Îl vadă pe Dumnezeu în cele mai mărunte lucruri, pe când alții, deși potrivirile ce se petrec sub nasul lor sunt perfecte, nu numai că nu Îl văd, dar Îl mai și contestă, dând vina pe inteligența, pe învățăturile lor ori pe coincidență. Întrucât și simțul duhovnicesc este un dar, cu atât mai puțin ar trebui să ne supărăm pe cei care încă nu l-au primit sau pe cei încercați de ispite grele. Dar nu trebuie să deznădăjduim. Ajunge un pas din partea noastră către Dumnezeu, plecat chiar din necredință, căci atunci Dumnezeu va face o mie de pași către noi, venind inclusiv cu darul simțului duhovnicesc. Atunci Îl vei descoperi în fiecare piatră, în fiecare frunză, în fiecare adiere de vânt, în tot și în toate. Atunci este momentul cunoașterii reciproce, atunci este momentul conștientizării imensității și frumuseții creației Sale din care toți facem parte, atunci vibrația ta rezonează pe aceeași frecvență cu cea a Creatorului, simțindu-I manifestarea absolută. Tot atunci începi să îi simți pe cei din aceeași categorie cu tine, pe toți frații tăi întru Hristos și ei, la rândul lor, te simt pe tine, iar bucuria reîntâlnirii este de nedescris.

– Toată lumea care crede în Dumnezeu ar dori să primească acest har. Ce ar trebui să facem, părinte, pentru a-l primi? Este cu putință pentru noi, mirenii, să trăim ceea ce ați descris mai sus atât de frumos?

– Desigur că este cu putință, aceasta este esența Ortodoxiei, mântuirea sufletului este pentru toată lumea, trebuie doar să ne întoarcem fața către Dumnezeu, să-L căutăm, căci Dumnezeu ne așteaptă răbdător, El nu și-a întors niciodată fața de la noi. Ca să te învrednicești de acest dar, trebuie să depui puțin efort. Să încerci să fii așa cum ai fi după ce ai primi acest dar. Înțelegi? Nu contează reușita, ci încercarea sinceră izvorâtă din dorința de schimbare. Contează drumul pe care-l faci, nevoința, strădaniile tale. Văzându-ți efortul, Bunul Dumnezeu va face posibil ca traiul tău să fie în comuniune cu El. Căci asta înseamnă să ai simț duhovnicesc, să vezi, să simți, să înțelegi, să nu judeci, să ierți, să ai răbdare, să fii milostiv, mai pe scurt, să ai trăsăturile Celui care te-a trimis pe Pământ.

– Ceea ce-mi spuneți îmi amintește de pilda întoarcerii fiului risipitor. Mulțumesc, părinte, pentru lecție!

Fragment din cartea Cu picioarele pe pământ,  ediție extinsă,  autor Ionuț RITEȘ,  care va fi lansată în curând cu binecuvântarea părinților de la Chilia Buna Vestire din Sfântul Munte Athos.

Sursa: marturieathonita.ro



loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *