Dintre două fapte bune, alege fapta cea mai mare!

Doi creştini s-au hotărât să se ducă la Ierusalim. Se mergea pe mare cu corabia în condiţii grele, nu erau avioane.

Mergând ei spre Ierusalim, au intrat să găzduiască la o casă, unde i-au găsit pe toţi bolnavi. Au sărit amândoi, i-au ajutat cât au putut. Dar unul dintre ei a zis:

– Eu nu mai merg la Ierusalim, căci nu pot să-i părăsesc pe cei bolnavi.

– Cum dragă, că noi ne-am hotărât. Unde-i hotărârea noastră?

Şi a plecat celălalt singur şi a ajuns la Ierusalim. Acolo era o mare aglomeraţie, că era vorba de Praznicul Învierii Domnului. Pelerinul, odată ajuns în biserică, a pătruns cu mare greutate, şi-l vedea pe cel care rămăsese la bolnavi chiar în faţa altarului.

Dintre două fapte bune, alege fapta cea mai mare! Cel care a îngrijit de bolnavi s-a aşezat pe poziţia de vârf a Scripturii: Iubirea.

Părintele Arsenie Papacioc

Extras din „Despre armonia căsniciei”, Ed. Elena, Constanța, 2013, pag. 19-20