În ce te voi găsi, întru aceea te voi judeca



Mantuitorul-2

Iată vrednicia clipei. Te-a găsit în pocăință? Te-a găsit întru mărturisire?

Te-a aflat zicând: „Greșit-am, Părinte, la Cer și înaintea Ta? Te-a găsit vărsând lacrima pocăinței celei adevărate și a prihănirii de sine? Iată că într-o clipă Dumnezeu te judecă așa cum a făgăduit: „Credincios este Domnul întru cuvintele Sale”.

Dacă însă te găsește întru cele potrivnice – o, omule – atunci ți se vor deschide ochii sufletului și vei vedea cât de mult te-ai păgubit. Dacă Dumnezeu îl judecă pe om, atunci de prisos este pocăința. Când praznicul se termină, de prisos sunt cuvintele cele multe, căci totul s-a sfârșit.

O, cât de mare este taina aceasta! O, Dumnezeul meu, Preadulcele meu Iisus, deschide ochii sufletului meu ca să văd limpede această taină mare a veșnicei mele mântuiri! Ca să-mi pregătesc merinde, ajutat fiind de Harul Tău, ca nu cumva la sfârșitul vieții mele să fiu aflat fără de câștig. Precum vezi, nu fac absolut nimic, ci mă umplu tot mai mult de patimi. Dăruiește-mi lacrimi și pocăință adevărată mai înainte de a veni ceasul cel de pe urmă, când voi auzi glasul Tău: „Gătește-ți cele ale casei tale, căci vei muri și nu vei trăi”.

Arhim. Efrem Filotheitul



loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *