Înșelăciunea diavolească



Inselaciunea diavoleasca

Există două forme principale de înşelăciune diavolească. Prima şi cea mai spectaculoasă dintre ele apare atunci când cineva se luptă să dobândească un înalt nivel spiritual şi să se învrednicească chiar de viziuni, fără să se fi curăţit în prealabil de patimi, bazându-se exclusiv pe înţelepciunea sa. Unei asemenea persoane diavolul îi dăruieşte “viziuni” pe măsură. Exemplele abundă în VieţileSfinţilor, carte de căpătâi a învăţăturii ascetice ortodoxe.

Astfel, Sfântul Nichita, episcopul Novgorodului (31 ianuarie), s-a retras în pustie nepregătit fiind şi contra sfatului stareţului său. Făcând astfel, nu mult după aceea a început să audă o voce rugându-se împreună cu el. Mai apoi i-a vorbit “Domnul” însuşi, trimiţându-i un “înger” care se ruga în locul lui si îl îndemna să citească cărţi, în loc să se roage şi să-i povăţuiască pe cei care veneau la el pentru sfat.

Şi aşa a trăit o vreme, văzându-l mereu pe “înger” rugându-se lângă el, iar oamenii care îl cercetau erau copleşiţi de înţelepciunea lui şi de “darurile Duhului Sfânt” de care părea că este plin, inclusiv de darul “profeţiilor” care întotdeauna se împlineau.

Înşelăciunea s-a dat pe faţă doar în momentul în care părinţii din mânăstire au aflat de împotrivirea lui faţă de Noul Testament, căci din Vechiul Testament, pe care nu-l citise niciodată, putea cita pe de rost. Numai prin rugăciunile părinţilor s-a întors monahul Nichita la pocăinţă. “Minunile” au încetat, iar cel pocăit a ajuns mai târziu la măsura sfinţeniei.

Tot astfel, Sfântul Isaac din Peşterile Kievului (14 februarie), care a văzut o lumină mare şi în mijlocul ei pe “Hristos înconjurat de îngeri”. Fără să se însemne cu semnul Sfintei Cruci, Isaac i s-a închinat şi îndată diavolul a luat putere asupra lui, încingându-l într-un joc drăcesc şi lăsându-l după aceea abia viu. Şi acesta a ajuns mai târziu, prin pocăinţă, la măsura adevăratei sfinţenii.

Sunt multe cazuri în care “Hristos”, înconjurat de “îngeri”, apare unor nevoitori în vedenie, dăruindu-le puteri mari şi “daruri ale Duhului Sfânt”, pentru ca apoi aceşti monahi asceţi înşelaţi de diavol să cadă în nebunie sau în sinucidere.

Există însă şi o formă de înşelăciune diavolească mai obişnuită şi mai puţin spectaculoasă, care nu oferă victimelor ei viziuni extraordinare, ci doar exaltate “sentimente religioase”. Aceasta se întâmplă, după cum scrie Episcopul Ignatie, “atunci când inima doreşte şi se străduieşte să obţină bucuria cugetărilor sfinte şi dumnezeieşti, nefiind încă pregătită pentru ele. Cel care nu are o inimă înfrântă, cel care se bazează pe faptele sale şi pe vrednicia sa, cel care nu se ţine strâns de învăţătura Bisericii Ortodoxe, ci urmează unei alte “tradiţii”, pe baza căreia îşi formează propria concepţie de viaţă, acela este stăpânit de înşelăciune diavolească”.



loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *