Mama să-i spună lui Dumnezeu: „Dumnezeul meu, copiii mei nu mă ascultă. Eu nu pot face nimic. Ai grijă Tu de ei!”

„De ce mamă, îţi faci atâtea griji pentru mine?” Deoarece, sufleţelule, mama crede prea puţin în Dumnezeu, Care ne-a oprit de la grijile deşarte, care nu aduc şi care nu pot să aducă niciun folos şi care nasc doar nelinişte şi tulburare, care aruncă în neorânduială sufletul şi trupul.

Omul neputuincios vrea să tot făptuiască; vrea să făptuiască de capul său, vrea să făpuiască până şi acolo unde nu este loc pentru făptuire. Peste tot şi-ar întinde mâna „puternică”. Peste tot ar arăta cum trebuie de lucrat, potrivit „înţeleptei” lui socotinţe. El nu vrea să-L recunoască pe Dumnezeu ca lucrător destul de puternic şi înţelept, şi ca atare nu vrea să-I ceară mereu ajutorul prin rugăcioune.

Sfântul Ignatie Breanceaninov

Aceasta este o rătăcirea a noastră obişnuită: „Dacă aş fi acolo, aş aranja eu totul, totul ar fi bine.” De fapt, dacă Dumnezeu vrea să îngăduie un necaz, el se va săvârşi indiferent de prezenţa noastră. Trebuie să ne mustrăm pe noi înşine, să ne pocăim şi să ne îndreptăm dacă într-adevăr putem ajuta şi nu ajutăm – dar dacă nu putem ajuta oricât am dori, nu trebuie să ne frământăm în zădar. În asemenea frământări se ascunde trufia, nădăjduirea în sine şi necredinţa în Purtarea de grijă dumnzeiască.

Părintele Constantin Ostrovschii

Când părinţii îşi încredinţează copiii lor lui Dumnezeu, atunci El este obligat să-i ajute în lucrurile care nu se pot face omeneşte. Dacă, de pildă, copiii [adolescenţi] nu ascultă, să-i încredinţeze lui Dumnezeu, iar nu să caute diferite moduri de a-i constrânge. Mama să-i spună lui Dumnezeu: „Dumnezeul meu, copiii mei nu mă ascultă. Eu nu pot face nimic. Ai grijă Tu de ei!”.

Alaltăieri, la priveghere mi-a făcut o deosebită impresie o mamă pe care o cunoşteam de multă vreme. A venit să ia binecuvântare. Dar văd că are cu ea numai pe copiii cei mai mari. “Unde sunt cei mici?” o întreb. “Acasă, Părinte, îmi răspunde. Fiind o zi aşa de mare am vrut să venim la priveghere şi m-am sfătuit cu soţul: «Deoarece mergem la priveghere şi nu la distracţii, Dumnezeu va trimite un înger să-i păzească pe micuţii noştri»“. Rar mai întâlneşti astăzi o astfel de încredere în Dumnezeu, pentru că acum, aşa cum a dispărut încrederea copiilor în părinţi, tot astfel a dispărut şi încrederea părinţilor în Dumnezeu.

Şi auzi adeseori pe mulţi părinţi spunând: “De ce tocmai copilul nostru să apuce pe un drum rău? Doar noi mergem regulat la biserică”. Şi aceasta se întâmplă pentru că părinţii nu-I dau lui Hristos şurubelniţa ca să le strângă puţin copiilor lor vreun şurub slăbit, ci vor să le facă ei singuri pe toate.

Şi cu toate că există Dumnezeu, Care ocroteşte copiii, şi îngerul lor păzitor este mereu lângă ei, ocrotindu-i şi el la rândul său, părinţii se neliniştesc până se îmbolnăvesc. Şi deşi sunt oameni credincioşi, se comportă ca şi când nu ar exista Dumnezeu şi înger păzitor, împiedicând astfel intervenţia dumnezeiască. În timp ce ar trebui să se smerească şi să ceară ajutor de la Dumnezeu şi atunci Bunul Dumnezeu le va ocroti copiii lor.

Sfântul Paisie Aghioritul

Extras din „Cum să educăm ortodox copilul”, Ed. Sophia, București, 2011

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *