Mântuitorul spune că au să vină zilele astea – și uite, au și venit

Cum nu crezi? Taci din gură! Cine te-a adus atunci la mânăstire? Astea sunt gânduri de la diavolul. Ce asculti tu ce spune vrăjmasul? Că diavolul, ăsta e scopul lui, să-i facă pe oameni să se îndoiască, să creadă că nu este Dumnezeu. Pentru că dacă nu este Dumnezeu, nu este nici păcat, si oamenii pot face orice. Îndoiala e jumătate de lepădare, de-asta ne ispiteste diavolul. Că Mântuitorul spune că au să vină zilele astea – si uite, au si venit. Nu spun ei că omul a fost făcut din maimută? A fost un nebun cel care a spus asa; omul e chipul si asemănarea lui Dumnezeu.

Si Iisus a fost ispitit. I-a spus satana întâi asa: „Spune pietrelor acestora să se facă pâini”. Asa spune Scriptura: „pâini”, si nu „pâine”, ca să arate că prima ispită a diavolului este ispita pântecelui – luxul, hainele. Apoi i-a zis: „Aruncă-Te jos de pe templu, că scris este: „Îngerilor Săi va porunci si Te vor lua pe mâini”. Asta e mândria sectară. Că ei spun mereu: „Scris este…” Si a treia ispitire a fost: „Să Te închini mie” – asta e ispita în care au căzut ateii… asta e ceea ce zic ei, ateismul. Dar Hristos a biruit toate ispitirile acestea, ca să ne arate că si noi putem birui.

Nu primi asta, tătucă, fiindcă e de la diavolul. Ce dacă nu simti tu mireasma de la Sf. Moaste? Tu gândeste-te la faptele sfântului, gândeste-te la viata lui… Si eu am primit Sf. Mir, si câteodată nu miroase. Ai credintă, tată.

Erau odată doi mosnegi, si voiau să meargă la Ierusalim. Si unul s-a îmbolnăvit pe drum si s-a întors înapoi. Iar celălalt a mers mai departe, si s-a sfărâmat corabia cu el si a pierdut totul, si a trebuit să se întoarcă si acela. Dar si-a amintit că celălalt îl rugase tare să-i aducă o bucătică din lemnul Sfintei Cruci. Si atunci, din dragoste pentru cel bolnav, a rupt o bucătică din lemnul corăbiei si s-a întors acasă cu ea. Si s-a dus acasă la cel bolnav si nu i-a spus ce-a pătit si că n-a ajuns la Ierusalim. Si l-a întrebat acela: „Mi-ai adus o bucătică din lemnul Sf. Cruci?” „Da” – si i-a dat bucătica de lemn ruptă din corabie. Si cu atâta credintă i s-a închinat si a sărutat-o cel bolnav, că s-a făcut bine. Si multe minuni s-au făcut cu acea bucătică de lemn din corabie, despre care toti stiau că e din lemnul Sf. Cruci. Iacătă ce face credinta… Acela s-a mântuit, se mântuieste si se va mântui, care va avea credintă neîndoielnică.

Arhimandrit Ioanichie Bălan

Extras din ”Părintele Paisie duhovnicul”, Ed. Mitropoliei Moldovei și Bucovinei Iași, 1993