Mitropolitul Augustin de Florina: ŞI COPIII TREBUIE SĂ POSTEASCĂ?



copii-mere-masa

Iubiţii mei copii,

Cu ajutorul lui Dumnezeu am intrat în Postul Mare. În limbajul Bisericii noastre acesta se numeşte Sfânta şi Marea Patruzecime.

Sfânta şi Marea Patruzecime împreună cu Săptămâna Mare, care-i urmează, este o perioadă de timp care ţine circa 50 de zile. Această perioadă începe cu Lunea cea Curată şi se încheie cu Sâmbăta Mare. Începe cu „Doamne al puterilor…” (imnla PavecernitaMare– n.tr.) şi se încheie cu „Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pământul…” (Aliluiarul Apostolului din Sâmbăta Mare– n.tr.). În toată această perioadă creştinii care cred în Hristos şi-L iubesc şi-şi amintesc de câte a pătimit Hristos pentru lume postesc de multe mâncăruri. De carne, de lapte, de brânză, de ouă, de peşte şi de alte mâncăruri. Doar pe 25 martie, când este praznicul Buneivestiri, se îngăduie creştinilor să dezlege la peşte. În toate celelalte zile, cei care sunt sănătoşi postesc, se spovedesc şi se pregătesc duhovniceşte, ca să se împărtăşească regulat cu Preacuratele Taine.

* * *

Postesc cei mari. Dar, veţi întreba, trebuie să postim şi noi, copiii şi tinerii, care suntem în creştere şi avem nevoie de hrană consistenta?

La această întrebare – dacă copiii trebuie să postească – voi răspunde prin această scrisoare. Şi vreau să fiţi atenţi la ce vă voi spune, pentru că ceea ce vă voi spune nu este învăţătura mea, ci învăţătura Sfintei noastre Biserici, care tot ce hotărăşte, hotărăşte cu dragoste şi afecţiune. Biserica nu vrea răul omului, ci întotdeauna binele lui. Şi postul pe care-l hotărăşte Biserica noastră nu face rău, ci face bine.

Ca să vă conving, nu vă voi prezenta dovezi şi argumente de la medici şi de la alţi oameni de ştiinţă, care laudă postul ca instituţie sau lege folositoare pentru sănătatea omului. Aici, ne vom limita doar la a deschide Sfânta Scriptură, această carte nemuritoare, iar de acolo vă voi relata un exemplu istoric. Veniţi deci, copii, să călătorim cu imaginaţia în anii cei de demult.

* * *

Ne oprim în anul 600 înainte de a veni Hristos în lume. În acea vreme exista un stat puternic, un mare imperiu, care stăpânea în Orient. Se numea „Regatul Babilonului”. Capitala era Babilonul. Rege era Nabucodonosor. Acesta a împresurat capitala, Ierusalimul, i-a învins pe israeliţi şi a luat din templul lui Solomon vasele de aur. Odată cu comorile a luat şi captivi. Multi oameni – bărbaţi femei şi copii – au fost duşi în capitala acestuia. Într-o zi, imparatul îi spune şefului Curţii Regale:

– Din copiii israeliţilor, pe care i-am luat captivi şi i-am adus aici, în Babilon, vreau să alegi câţiva copii, care să provină din familii alese, să se distingă prin frumuseţea şi puterea trupului, dar şi prin dragostea lor faţă de carte. Pe aceşti copii pe care-i vei alege îi voi lua la palat, vor mânca şi vor bea la masa mea şi-i voi educa, ca într-o buna zi să ajungă cei mai înalţi funcţionari din statul meu. De aceea, te rog sa fii atent la selectie…

Şeful s-a conformat dispoziţiei regelui, iar în urma selecţiei a ales patru copii. Numele copiilor erau Daniel, Anania, Azaria şi Misael. Aceşti patru copii au fost duşi înaintea regelui, iar regele a încuviinţat ca acestia să rămână la palat şi să trăiască şi să fie educaţi aşa cum hotărâse el.

Mitropolitul Augustin de Florina

Mitropolitul Augustin de Florina

Cei patru copii la palat. Când a sosit ora pranzului, slujitorii au aşternut masa şi i-au chemat pe copii să mănânce. Masa era plină de mâncăruri alese, dar cei patru copii nu s-au atins de ele. Şi-au adus aminte de religia lor, care avea posturile ei şi nu le permitea să mănânce anumite mâncăruri. Şi n-au vrut să încalce porunca religiei lor. De aceea, l-au rugat pe şeful curţii regale să nu insiste ca ei să mănânce din acele mâncăruri, ci să-i lase să mănânce verdeţurile şi leguminoasele, pe care obişnuiau să le mănânce în patria lor.

– Nu pot, a răspuns şeful. Am primit o poruncă aspră de la rege şi nu pot s-o încalc. Dacă voi schimba mâncarea voastră aleasă cu mâncarea de proastă calitate pe care o vreţi, există pericolul de a slăbi, de a vă îmbolnăvi şi atunci ce-i voi spune eu regelui?…

Cei patru copii însă au insistat. Şi ca să-l liniştească pe cel responsabil, l-au asigurat că mâncând verdeţuri şi leguminoase nu doar că nu vor slăbi, ci având binecuvântarea lui Dumnezeu vor fi din punctul de vedere al sănătatii mult mai bine decât cei mai buni din ceilalţi copii, care vor mânca zi de zi mâncărurile alese. Responsabilul pentru întreţinerea celor patru copii a cedat înaintea insistenţei ce au arătat-o acestia şi în fiecare zi le aşeza hrana de post pe care o voiau.

Au slăbit copiii? Nu numai că n-au slăbit, ci arătau mult mai bine decât ceilalţi copii care mâncau carne şi beau şi vin ales. Feţele lor iradiau de sănătate. Şi mintea lor era mai curată şi absorbea cu mai mare uşurinţă cunoaşterea. Aceşti copii, care au ţinut postul şi au mâncat seminţe şi au băut apă, ştiau de zece ori mai multa carte decât ştiau ceilalţi copii, copiii mâncăciosi sau gurmanzi.

***

Iubiţii mei copii! Istoria celor patru copii din Babilon, pe care puteţi s-o găsiţi, dacă deschideţi Vechiul Testament şi citiţi capitolul întâi din cartea Profetului Daniel, această minunată istorie ne învaţă cât de folositor este postul chiar şi pentru copii.

În vremurile mai vechi, copiii din patria noastră traiau mult mai stramtorat. Hrana lor era foarte săracă. Rar mâncau carne. Pâinea lor era din orz sau din porumb. Mâncarea lor era ceapă şi măsline, verdeturi şi leguminoase…

Nu vrem ca astăzi, când există belşug, copiii să fie subnutriţi. Trebuie să mănânce mai bine: să-şi bea laptele, să mănânce oul, brânza şi carnea în zilele în care Biserica permite. Nu spunem nu. Dar să fim atenţi, ca nu cumva să cădem dintr-o extremă în alta. Pentru că, din nefericire, există copii răsfăţaţi, copii care vor în fiecare zi să mănânce carne şi mâncăruri alese. Insă copiii care se hrănesc astfel, în loc să ajungă copii puternici si rezistenţi, ajung copii fragili, adică neputincioşi şi bolnăvicioşi, care sunt răpuşi cu uşurinţă de diferite boli şi sunt incapabili să înfrunte mai târziu privaţiunile şi dificultăţile vieţii.

Voi, dragii mei copii, nu-i imitaţi pe aceşti copii răsfăţaţi. Urmaţi-i pe cei patru copii din Babilon: pe Daniel, Anania, Azaria şi Misael. Acum, că am intrat în Postul Mare, postiţi şi voi. Şi să fiţi siguri că astfel, obişnuindu-vă din frageda voastră vârstă să fiţi înfrânaţi la mâncare şi la băutură, veţi avea şi un trup sănătos şi o minte curată. Postul, aşa cum zice Marele Vasile, este „casa sporirii, maica sănătăţii, pedagog al tinereţii”; adică: înmulţeşte casele, naşte sănătatea şi-i educă pe tineri.

Cititi mai multe pe Pelerin Ortodox



loading...

De asemenea, ai putea dori...

2 răspunsuri

  1. Este o ilizie ca oamenii postesc ; chiar si cei ce merg la biserica nu respecta macar o data in viata postul in totalitate dar MINTUITORUL IISUS HRISTOS a chemat copiii la Sine .

  2. Este bine ca toti copiii sa fie invatati credinta adevarata de mici , in familie sau la scoala si in primul rind la Biserica .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *