Nu există mântuire în afara Bisericii, ci doar infern



0000028039_9229

Cei răi nu vor mai putea să își aplice planurile malefice.
Cei răi nu vor mai putea plănui nimic împotriva lui Dumnezeu.
Fără să Îi fie impus, cât de mult face Hristos pentru noi!
Reușește să ne atragă în comuniune cu El, în starea de rai.
Dar nu vom reuși să ne angajăm în lucrarea de despătimire fără să ne asumăm Crucea suferinței.

Preocupați prea mult de exterior. Farisei contemporani. Ori saduchei ce nu cred în înviere. Irodieni vicleni așijderea. Pescari, prea puțini pescari, care să aibă experiența furtunii și să știe unde să pescuiască. Lumina pâlpâie prea slab, insesizabil. Se așteaptă o vâlvătaie de la noi, nu un laser anemic. Dar Lumina va birui în noi. Întunericul lumii decăzute va fi învins. Păcatul actual estemultitasking-ul, grija de prea multe.

Mântuirea trebuie luată în serios, câtă vreme formează preocuparea lui Dumnezeu și planul veșnic al Lui. În fața lui Dumnezeu, experiem lumina Lui, dar – paradoxal – și păcatele noastre. Orice cuvânt rostit de către noi în numele Lui cu credință ne întărește cu puterea harului. Este foarte important pentru Dumnezeu ca noi să ne mântuim. El vrea cât mai mulți să guste din veșnicia Lui. Dumnezeu ne-a creat capacitatea de a deveni subiecți ai iubirii Lui. Această iubire ne face nemuritori. Fiul vrea ca toți oamenii să iubească pe Tatăl și să împlinească voia Lui. Când vorbim cu alții, vrem să fie atenți (asta vrea și Dumnezeu de la noi).

Hristos este omul central, ne explică părintele Stăniloae: fără tendințe egoiste și fiind purtătorul de grijă al tuturor. Deși om smerit, se vede la fiecare pas că e și Dumnezeu. Îl cunoaștem pe Dumnezeu, dar numai atât cât ni S-a revelat. Din cauză că oamenii resping iubirea, credința pare de neînțeles (și speranța pare absurdă). Este cert că Hristos este tot ceea ce poate fi mai real, mai viu, mai în stare să ne ajute. Fără a sta în permanentă legătură cu El, nu ne putem mântui. Mântuirea nu se realizează prin a ști ceva sau prin a face altceva, ci prin a fi împreună cu Hristos. Astfel, a căuta mântuirea nu este nimic altceva decât a căuta comuniunea cu Hristos. Citind Evanghelia, avem certitudinea prezenței Lui, Îl simțim în maximă apropiere de noi. Ca Învățător, El ne oferă posibilitatea de a cunoaște bunătatea lui Dumnezeu. Auzind Evanghelia (credința vine prin auzire), ne lămurim ce vrea Dumnezeu de la lumea contemporană. O singură întrebare cuprinde tot: Ce să fac să mă mântuiesc? Nu ne pune nimeni să Îi memorăm doctrina, ci să iubim din toată inima pe Dumnezeul iubirii noastre. Și, totuși, unii aleg ura. Hristos Învățătorul luminează poporul (are autoritate divină, împărtășește convingeri). Nici un alt învățător nu și-a menținut peste veacuri aceeași autoritate asupra sufletelor.

În domeniul credinței există încredințări. Cuvântul divin este o sursă demnă de crezare. E cert, e sigur. Certitudinea înseamnă încredere deplină în Cineva. Nu este nimi Cc mai frumos decât a fi cu Dumnezeu. E singura Cale, e periculos să mergi pe alt drum, necunoscut. Marele adevăr: Dumnezeu va birui în noi. Dar să nu ne culcăm pe o ureche, nu putem păcăli iadul cu un ceai. Existența Lui este o certitudine. Mai sunt locuri în Arcă. Până și melcul a ajuns. Adevărata fericire e în noi înșine, dacă în noi sălășluiește Dumnezeu. Dacă vrei să scapi de un coșmar, trebuie să te trezești. Tot ce avem este de la Dumnezeu, singurul lucru din noi care nu este de la Dumnezeu este păcatul.

Fără Evanghelie, lumea se degradează. Păcatul aduce doar strâmtorare și mâhnire, depărtare de Dumnezeu. Suntem iubiți cu iubire veșnică de Dumnezeu, El ne păstrează bunătatea Lui (Ieremia 31, 3). Păcatul este cel mai periculos somnifer. Domnul Iisus Hristos a înviat, ca mântuirea noastră să fie sigură. Vrea să ne replămădească. Așa cum suntem acum, putem trăi cu Dumnezeu? Creștinismul nu a inventat crucea romană, ci curajul de a o purta.

Obstacole în calea fericirii: oboseala, competiția, frica de ce zic alții, indiferența. Încredere: Dumnezeu prezintă suficientă garanție. Cine aleargă după bani, lasă baltă mântuirea sufletului. Hristos a dat totul, nu a păstrat nimic. Vrea să împartă veșnicia cu noi. Nimeni nu vrea în temniță, dar închisorile sunt pline. Dumnezeu este respins atunci când suntem preocupați de altceva.

Rezistența împotriva păgânismului. Prin metode pașnice, luptându-ne cu patimile din noi. A rezista înseamnă a se împotrivi, a ține piept, a nu ceda, a nu se lăsa învins. Numai citind Evanghelia înțelegem limpede vocația noastră. Tragedia provine din neînțelegerea rostului. Pierdem tot mai mult din înțelegerea duhovnicească. Tulburările sunt furtuni cauzate de patimi. Nu există mântuire în afara Bisericii, ci doar infern. Acest adevăr îl putem înțelege doar în genunchi. Hristos ne oferă cuvintele vieții veșnice. Hristos promite veșnicia și o și oferă. Singura piedică rămâne nemărturisirea păcatelor. Dumnezeu amână pedeapsa, noi să nu amânăm întoarcerea. El nu aduce dileme, ci convingeri puternice.

Sursa: Lumea Credintei



loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *