„Nu te mai putem suporta astfel. Atunci când te întorci în mănăstire, devii o adevărată ispită”

Cândva, un frate nepăsător în cele duhovniceşti, fiind cuprins de multă invidie, îi smintea pe mulţi din schit. Şi pe lângă toate smintelile pe care le făcea, mai şi pleca din schit din când în când, şi întotdeauna se întorcea cu o dispoziţie rea. Invidia pe cel care sporea în asceză şi se făcea mai bun decât el. Odată, preotul schitului şi-a exprimat părerea cum că, în cele din urmă, ar trebui să fie luată o hotărâre în privinţa lui loan (căci aşa îl chema pe acest călugăr).

– Frate, îi spune, sau îți schimbi numele, care este al unui mare ascet al pustiei, și rămâi în lume, sau îţi schimbi purtarea. Nu te mai putem suporta astfel. Atunci când te întorci în mănăstire, devii o adevărată ispită.

– De mine nu veți putea scăpa aşa uşor. În felul acesta vi se va da şi vouă ocazia să vă măriţi nevoința şi răbdarea.

– Ioane, ai spus şi un adevăr în nesimţirea ta. Din fericire, însă, cei mai mici, precum este şi David, sunt dascălii tăi. Exemplul tău nu îi întoarce spre rău, şi neputinţa ta nu devine pentru ei piatră de sminteală. Gândeşte-te ce s-ar întâmpla dacă tu, cu nepăsarea ce o ai în cele duhovniceşti, ai deveni dascălul lor.

Discuţia a avut loc în chilia fratelui Ioan, după ce acesta se întorsese după una din multele lui plecări. În acel moment trecuse pe acolo David, iar Părintele Acachie, care şi el era în chilia fratelui, l-a ajuns din urmă şi l-a întrebat:

– Cum ți s-a părut discuţia preotului cu fratele Ioan? Cum ți se pare purtarea lui?

– Părinte, iertați-mă, dar cred că părinţii l-au dispreţuit prea mult. Toți bătrânii au ucenici care merg pe la locuri de închinare şi la hramuri şi apoi se întorc mai uşuraţi şi cu mai multă râvnă pentru a-şi putea continua nevoința lor.

– Ajunge, mândrule David! Vrei să spui că noi nu am văzut ceea ce ai observat tu şi de aceea ai tras această concluzie?

Acestea le-a spus atunci Părintele Acachie, dar în timpul nopţii s-a rugat astfel: „Îți mulţumesc, Doamne, că ucenicul meu mi s-a făcut dascăl. Luminează-l astfel întotdeauna, ca să le vadă pe toate cu ochi curaţi. Amin”.

Extras din Cuviosul David „Bătrânul” – „Copilul” Înaintemergătorului, trad. din limba greacă de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, Ed. Evanghelismos, București, 2003, pag. 46-47

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *