Nu trăieşti ca să mânânci, ci mănânci ca să trăieşti

Dacă postim cu lapte de post, brânză de post, crenvurşti de post… suntem la un MasterChef spiritual, ne întrecem în arta culinară de post. Nu trăieşti ca să mânânci, ci mănânci ca să trăieşti, acesta-i postul…

Pe tot parcursul Postului Mare, fiecare om să fie un samarinean desăvârşit, faţă de un amărât.. care credeţi voi că merită! Un şchiop, un chior, un bătrân, un sărac.. dă-i un ban, dă-i un pachet, un măr, un biscuite.. dar dă-i ceva ca să mănânci şi tu cu cel flămând, luând de la masa ta ca să împlineşti Scriptura. Căci iată ce ne cere Dumnezeu să facem în post: „Pentru ce să postim, dacă Tu nu vezi?

La ce să ne smerim sufletul nostru, dacă Tu nu iei aminte?

Da, în zi de post, voi vă vedeţi de treburile voastre şi asupriţi pe toţi lucrătorii voştri.

Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus.

Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului?

Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul.

Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.

Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.

Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi.

Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.

Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă!”

(Isaia 58:3,9)

Părintele Calistrat Chifan