Povestea româncei care a spus adio civilizației: „Am ales să văd cerul și stelele în locul mall-urilor”



descărcare

Intr-o era aflata in plina dezvoltare tehnologica, exista si oameni care aleg sa paraseasca civilizatia pentru a trai in deplina comuniune cu natura, departe de poluare, de stres si de griji materiale.

Este si cazul lui Alice, o romanca de 27 de ani ce traieste de circa doi ani in natura, alaturi de partenerul sau, un artist norvegian ce ii impartaseste admiratia pentru natura, si cei doi copii – un baietel de 8 ani pe care ea il are dintr-o relatie anterioara si fetita de un an de zile pe care o are cu acesta. Fetita este perfect sanatoasa, desi s-a nascut intr-o padure, fara ca Alice sa fie asistata de medici.

Dupa nasterea fetitei, tanara familie a pornit intr-o lunga calatorie prin Europa si s-a stabilit intr-un sat din Peninsula Iberica. Intr-o comunitate eco in care oamenii incearca pe cat posibil sa nu foloseasca bani, ci sa faca troc, schimband intre ei produsele pe care le obtin de la natura. Ei nu se considera cetatenii niciunei tari si nu agreeaza sistemul de organizare politico-administrativ al teritoriului pe care traiesc.

Gratie unui laptop pe care il incarca la baterii solare si retelelor de Wifi prin care se conecteaza la Internet, Alice a putut lua legatura cu Ziare.com. Ea a acceptat sa vorbeasca despre stilul de viata inedit pe care il are, dar si despre motivele care au determinat-o sa aleaga sa traiasca altfel decat majoritatea.

Unde locuiti in prezent, care sunt conditiile pe care vi le ofera natura si cu cine impartiti acest stil de viata?

In prezent, locuiesc alaturi de copii, de tatal fetitei mele, impreuna cu o alta mama si cei trei copii ai sai la ferma lor, compusa din livezi de portocali, ceva maslini stramosesti si avocado. Gradina se inalta zi de zi, momentan ne concentram pe culesul maslinelor, treaba pe care imi place sa o fac.

Am preparat dulceturi de fructe – langa casa cresc si pomi de kaki si feijoa. De asemenea, din coaja de la portocale, fiind ecologice, am folosit zahar integral – melasa, iar marmeladele le-am schimbat pe produse la targ sau la producatori bio. Cum mancam numai produse vegetale, gradina asigura mult din consum, facem troc pentru diverse alimente – mei, ovaz, quinoa, hrisca.

Crestem noi salatele, radacinoasele, lintea si fasolea, dovlecii si porumbul, orz si grau pentru incoltit bun de mestecat, stevia dulce, alune si fructe precum goji. O mare parte din plantele salbatice sunt comestibile si foarte nutritive, in natura se gasesc mancare si medicamente pentru toti si pentru toate.

Cand ati luat decizia sa va mutati in natura si ce au spus rudele si apropiatii despre asta?

Nu este vorba de o decizie anume, ci mai degraba viata mea, asa cum am ales sa o traiesc, a curs cumva catre aceasta situatie, devenind cea care mi s-a parut cea mai relevanta de a-mi petrece zilele. Am ales sa beau numai apa curata, vie, sa vad cerul si stelele, in locul mall-urilor, sa respir mai degraba intre pomi decat intre masini si sa meditez sau sa ma ocup de spirit in loc sa imi consum constiinta cu griji si stres, alergand dupa himere in societatea civilizata.

V-ati adaptat greu la acest stil de viata?

Este foarte usor sa traiesti asa cum alegi sa traiesti, stilul nostru de viata este unul normal. Corpul cunoaste totul de milioane de ani, in genele sale este toata experienta vietii pe Pamant, exaltat si fericit mi-a fost trupul spalat cu apa proaspata, plina de minerale si conectandu-ma desculta cu energia pamantului. Nu as fi reusit insa sa ma adaptez la stilul de viata dupa ceasul desteptator…

Ce v-a lipsit cel mai mult din lumea „civilizata”?

Nu traiesc o viata de lipsuri, caci aceasta perceptie e la baza unei filosofii pe care nu o impartasesc, anume atasamentul material si asteptarile. Lumea mea este completa, nu doresc nimic, totul vine si curge ca o minunatie, viata isi gaseste cursul armonios fara vointele ego-ului.

Ce anume va place cel mai mult la stilul acesta de trai?

Sunt libera. Sunt eu. Fac ce simt, fericire.

Cum decurge o zi din viata unui om care traieste „in salbaticie”?

Pur si simplu traiesc, in fiecare zi. Depinzand de loc, in general nu exista rutina, nu am program ori ceas, ori stres, insa merg sa iau apa de la izvor, ritual sublim pe care ma bucur sa il savarsesc de fiecare data, simtindu-ma tare norocosa sa beau apa sfanta, vie si pura, direct din prospetimea adancurilor. Folosesc o toaleta compost si apa in loc de hartie igienica.

Diminetile, eu si plantele radem impreuna si impartasim frumoase vibratii in timp ce adun galbenele pentru ceai. Gradina este un prieten de zi cu zi, unde petrec timp si energie, ajutand viata sa se dezvolte in abundenta, ca apoi sa devina parte din noi. Plantele imi sunt dragi, pamantul imi place sa il simt cu palmele, insa cred in cat mai putina interventie umana, deci cel mai mult pun seminte in pamant si daca e necesar, ii daruiesc apa. Apoi, mai exista situatia focului.

Deci, din nou, depinde… Am trait intr-o padure din sudul continentului, unde zilnic cadeau din copaci suficiente crengute cat sa imi ajunga de facut mancare, iar frig nu era ca sa am nevoie de mai mult, insa au fost timpuri unde am adunat copaci uscati, cazuti si i-am pus sub adapost, taind in fiecare zi suficient pentru confort maxim in privinta temperaturii din casuta, iar apa pentru spalat se incalzeste la randul sau pe soba de fier extrem de eficienta.

De asemenea, in locuri cu clima fierbinte am folosit cuptor solar pentru apa ori mancare, dar am mancat si mai mult stil crudivor, iar afara era agradabil la orice ora. Oricum, petrec majoritatea timpului in aer liber, indiferent de sezon ori temperatura. Dusul la cascada este preferabil in aceasta circumstanta intotdeauna.

Lampa, lanterna, placa solara sunt asezate frumos sa se incarce, paturile la aer pe o creanga si mai departe fac ce simt in momentul respectiv: fie sa meditez scaldata de primele raze, fie sa fac o drumetie prin imprejurimi, dejunand fructe de padure sau poate fac muzica ori citesc, fac lucruri pe care le face oricine, singuri sau cu cei dragi, oriunde ar trai, si fac si lucruri pe care numai stilul meu de viata mi le poate propune, dar fiecare zi este pentru mine minunata, invat intr-o maniera naturala, fluenta.

A trai este a intelege, cunoasterea se afla in dorinta de a cunoaste. Viata mea este simpla, dar libera de multe rigori absurde. Si multele clipe sunt pline de experiente, in salbaticie sunt infinite lucruri si situatii de asimilat.

Ce anume v-ar determina sa va intoarceti la stilul de viata anterior?

Nu cred ca m-as putea intoarce la stilul de viata anterior. In primul rand, pentru ca propria constiinta nu m-ar lasa. Atat de multe detalii in sistemul social actual ma fac sa il resping, incat ar fi necesar sa ma mint pe mine insami sau sa imi dau un diagnostic de nepasare, ignoranta.

M-as indrepta cu drag insa la traiul intr-un oras verde, caci imi place sa fiu si intre oameni, dar daca s-ar numi comunitate, iar stilul de viata comuniune, unde comunitatea include toate formele de viata, nu numai fiintele umane, iar comuniunea este relatia dintre acestea.

Un oras verde reprezinta pentru mine civilizatia sanatoasa, curata, fructe si legume crescand peste tot pentru toti, fara interese financiare, fara masini si metale grele care sa ne ingreuneze respiratia, fara dovezi de egoism care murdaresc si distrug, intre oameni carora le pasa de prezentul prezent si de prezentul viitor, o lume care alege pacea si iubirea ca baze ale interactiunii cu tot.

Caci am inteles ca bunastarea si cultura sunt posibile prin colaborare si nu prin competitie, suntem fragmente ale unui intreg, nu bucati individuale intregi, nu egali, dar complementari, farame vii de constiinta vie, fericite sa experimenteze empatia si reunirea prin iubire. Noi, in colaborare cu natura, am putea proba paradisul.

Daca fetita sau baietelul dumneavoastra vor decide, atunci cand vor creste, sa traiasca in lumea „moderna”, veti incerca sa ii opriti?

Copiii mei vor creste liberi, capabili sa decida singuri cum doresc sa traiasca. Cunoscand alternativele, pot face ce simt in functie de moment, de interes, de orice factor, atat timp cat iau in considerare diversele aspecte si diferente in stilul de viata. Cred ca se vor comporta cu atat mai multa constiinta si responsabilitate cu cat li se acorda incredere si sustinere in interesele sau inspiratiile survenite pe parcursul cresterii lor.

In plus, parerea mea este ca lumea „moderna” este inca atat de in urma din moment ce inca foloseste combustibili fosili si nu stie ce mananca… Eu incerc sa ma orientez catre un viitor sustenibil pentru familia mea, ca sa fim fericiti.

Cum vedeti viata dumneavoastra si a familiei dumneavoastra peste un deceniu?

Sincer, nu am planuri pe termen lung, nu stiu unde ma voi afla si cum voi trai, caci traim timpuri de mari schimbari, iar viitorul e in continua framantare, dar cred ca voi cauta in tot restul vietii mele sa traiesc in armonie cu universul natural, sper ca familia mea sa poata bea apa curata si sper ca si copiii mei sa se bucure de cataratul in copaci si peste un deceniu.

Cum vedeti lumea/toata omenirea peste un secol?

Este tare greu sa speculez imaginea unui viitor al omenirii peste un secol avand in vedere cat de multe si cat de repede s-au schimbat lucrurile cu noi in ultima suta de ani, deci depinde pe ce drum vom apuca si ce vom alege sa continuam sa dezvoltam ca fiind de interes pe termen lung. Sunt mai multe scenarii pe care le pot lua in considerare, dar eu incerc sa imi imaginez un trai fericit pentru toate fiintele.

Sper ca oamenii sa nu se transforme in ceva iremediabil si sper ca lumea toata sa fie inca binevoitoare sa ne sustina intr-un sistem cu adevarat functional pentru planeta, nu numai pentru corporatiile capitaliste. Sper ca ce e mai bun in noi sa se imbunatateasca, iar ce este daunator sa lasam in urma. Magia si ingeniozitatea sa ne creasca aripi! Sa traim atat de sanatosi si evoluati, incat sa vedem cu ochii nostri curgerea secolelor!

Mai multe fotografii puteti vedea AICI

Articol relatat de portalul ziare.com



loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *