Rugăciunea de dimineață din Muntele Athos – pavăză tăcută împotriva răului
În tradiția vie a Muntele Athos, dimineața nu începe niciodată în grabă, ci în rugăciune. Pentru Părinții athoniți, primele cuvinte rostite la ivirea zilei așază întreaga existență sub rânduiala lui Dumnezeu. Nimic nu este întâmplător, nimic nu este lăsat fără acoperământ duhovnicesc.
În această rânduială, Psaltirea ocupă un loc central. Sfântul Paisie Aghioritul a vorbit adesea despre puterea psalmilor, numindu-i sprijin sigur în vreme de tulburare, frică sau ispite nevăzute. Psalmii nu sunt simple texte, ci strigăt al omului către Dumnezeu, născut din durere, nădejde și credință.
Între acești psalmi, Psalmul 69 este citit în multe chilii athonite ca rugăciune de început de zi, cerere directă de ajutor și ocrotire. El nu promite o viață fără încercări, ci așază omul sub purtarea de grijă a lui Dumnezeu, acolo unde răul nu mai are ultimul cuvânt.
Psalmul 69 – rugăciune de ocrotire și izbăvire
1. Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie grăbeşte-Te!
2. Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu;
3. Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele;
4. Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: “Bine, bine!”
5. Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: “Slăvit să fie Domnul!”
6. Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă!
7. Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi!
Această rugăciune este scurtă, dar adâncă. Nu cere bogăție, nu cere succes, ci ajutor, izbăvire și adevăr. Tocmai de aceea, Părinții Athosului o recomandă dimineața, înainte ca omul să intre în zgomotul zilei, înainte ca gândurile și grijile să prindă putere.
Rostit cu atenție, cu inimă smerită, Psalmul 69 devine un zid nevăzut. Nu pentru că alungă automat toate primejdiile, ci pentru că îl așază pe om în adevăr: „Ajutorul meu și Izbăvitorul meu ești Tu, Doamne”.
În această stare, ziua nu mai este condusă de frică, ci de nădejde. Iar nădejdea, așa cum mărturisesc Părinții athoniți, este începutul păcii adevărate.
O zi binecuvântată sub ocrotire sfântă.



















