Și când chemăm pe medic, dacă ar fi nevoie, să nu părăsim nădejdea în Dumnezeu



Mag.Mereutanu1_copil-bolnav

Fiecare arta ne-a fost data de Dumnezeu ca ajutor pentru natura noastra slaba. Spre exemplu: agricultura ne-a fost data intrucat cele ce cresc de la sine din pamant nu sunt indeajuns pentru satisfacerea nevoilor noastre; apoi, arta tesutului, fiindca purtarea imbracamintei este necesara si pentru buna-cuviinta si pentru apararea de influenta daunatoare a aerului si arhitectura (zidaria) la fel, si tot astfel si arta medicala.

Deoarece corpul nostru, din cauza slabiciunii lui, este supus la diferite influente pagubitoare, parte venind din afara, parte nascute-dinauntru, prin mancaruri, si sufera, cand din cauza abundentei, cand din lipsa, de aceea ni s-a dat de catre Dumnezeu, conducatorul vietii noastre intregi, arta medicala, ca un model pentru vindecarea sufletului, pentru ca prin ea sa se taie ceea ce este de prisos si sa se adauge ceea ce este de nevoie.

Caci, precum n-am fi avut nevoie de inventarea si munca agriculturii, daca am fi ramas in paradisul desfatarii, la fel n-am avea, nevoie de nici un ajutor medical pentru inlaturarea durerilor, daca am fi ramas liberi de orice durere, asa cum ne era dat dupa creare, inainte de cadere.

Dar, asa cum, dupa ce am fost izgoniti in acest loc, si am auzit cuvintele: “In sudoarea fetei tale iti vei manca painea ta”, dupa lunga experienta si osteneala in lucrarea pamantului, am deprins arta agriculturii spre micsorarea suferintelor (rezultate) din acest blestem, fiindca Dumnezeu ne-a dat cunoasterea si priceperea acestei arte, la fel, fiindca am primit porunca intoarcerii iarasi in pamant, din care am fost luati, si fiindca am fost uniti cu carnea cea patimitoare, care din cauza pacatului a fost condamnata la pieire si pentru aceasta este supusa acestor boli, de aceea ni s-a dat si ajutorul artei medicale, care ajuta, atat cat se poate, pe bolnavi.

Plantele sunt randuite ca leacuri de insusi Dumnezeu

Caci ierburile care sunt potrivite pentru fiecare boala n-au rasarit din pamant asa la intamplare, ci s-au produs in mod cert prin vointa Creatorului, ca sa ne fie noua de folos. De aceea puterile naturale ce se afla in radacini si flori, sau in frunze sau in fructe sau in sucuri, si toate cate din metale si din mare s-au gasit priincioase pentru folosul corpului, toate sunt asemenea acelora pe care le-am descoperit, ca sa mancam si sa bem.

Insa ceea ce s-a inventat pe deasupra, fara sa fie nevoie si este rod al curiozitatii si pretinde multa ocupatie si ne tine indreptata spre grija carnii aproape toata viata, de asa ceva crestinii trebuie sa se fereasca; iar de arta medicala, daca ar fi candva necesara, trebuie sa se ingrijeasca s-o foloseasca in asa fel incat sa nu-i atribuie ei atat cauza sanatatii cat si a bolii, ci sa primeasca folosirea binefacerilor ei ca randuita spre marirea lui Dumnezeu si ca un model al ingrijirii sufletelor.

In ce priveste ajutoarele artei medicale, sa nu ne punem toata nadejdea pentru usurarea durerilor numai in aceasta arta, ci sa stim ca Domnul sau nu va lasa sa fim incercati mai mult decat putem suporta, sau, ca atunci cand cateodata pregatea tina si ungea pe bolnavi si le poruncea sa se spele in Siloam, sau ca altadata cand se marginea la simpla vointa Lui, spunand: “Voiesc, fii curatit”, iar pe unii ii lasa sa lupte cu suferintele, spre a-i face mai probati prin ispitire; la fel se intampla si cu noi: cateodata ne ajuta in mod nevazut si in ascuns, cand socoteste ca aceasta este in folosul sufletelor noastre, iar altadata socoteste de cuviinta sa intrebuinteze si mijloace materiale pentru bolile noastre, (astfel) ca prin amanarea vindecarii sa ne faca mai puternica si mai constanta amintirea binefacerii sau, inca, precum am spus, sa ne dea un model de imitat pentru ingrijirea sufletului.

Caci precum in privinta corpului este necesara fie indepartarea a ceea ce este strain, fie adaugarea a ceea ce este nevoie, la fel si in privinta sufletului nostru, este necesar sa indepartam ceea ce este strain si sa primim ceea ce este potrivit cu natura noastra. Pentru ca Dumnezeu l-a facut pe om drept si pe noi ne-a creat spre fapte bune, ca intru ele sa umblam.

Ingrijirea trupului sa ne fie model de ingrijire a sufletului

Si, desigur, asa cum in cazul artei medicale, pentru vindecarea trupului, suportam operatii, cauterizari si bem medicamente amare, la fel si pentru vindecarea sufletului trebuie sa suportam taietura cuvintelor de mustrare si medicamentele cele amare ale epitimiilor.

Aceasta o spune si cuvantul profetic celor care nu s-au indreptat, mustrandu-i: “Oare nu mai exista balsam in Galaad? Ori nu mai este nici un medic acolo? De ce nu se ridica vindecare pentru fiica poporului Meu?” Si faptul ca vindecarea bolilor invechite se obtine prin tratamente diferite si dureroase aplicate timp indelungat, aceasta constituie un indiciu ca si pacatele sufletului trebuie sa le indreptam prin rugaciune staruitoare, prin cainta indelungata si printr-o disciplina aspra, pe care si Scriptura ne-o arata ca suficienta pentru insanatosire.

Asadar, pentru faptul ca unii nu intrebuinteaza in mod cinstit arta medicala, nu se cade sa fugim de orice folos pe care ea ni-l poate aduce. Caci daca cativa neinfranati in placeri se folosesc de arta fiertului, a coptului sau a tesutului pentru iscodirea deliciilor, trecand peste limitele necesitatii, nu inseamna ca trebuie sa condamnam toate artele la un loc, ci, dimpotriva, prin intrebuintarea dreapta a lor, sa mustram ceea ce s-a corupt de catre aceia.

Tot asa si in privinta artei medicale, nu este drept ca din cauza unei rele intrebuintari, sa denigram darul lui Dumnezeu. Caci daca pe de o parte este lucru nesocotit sa-si puna cineva toata nadejdea de insanatosire a lui numai in mainile doctorilor, cum vedem ca fac unii dintre nefericitii suferinzi, care nu se dau in laturi sa-i numeasca pe doctori chiar mantuitori, pe de alta parte este incapatanare sa fugi complet de orice folos din cele pe care le poate aduce medicina.

Dar precum Iezechia n-a socotit sirul de smochine (pus pe ranile lui) drept cauza principala a insanatosirii lui si nici n-a atribuit acestuia vindecarea corpului sau, ci spre preamarirea lui Dumnezeu a adaugat si multumire pentru crearea smochinilor, la fel si noi, cand primim plagi de la Dumnezeu, Cel care conduce cu dreptate si intelepciune viata noastra, il rugam intai sa ne faca sa cunoastem cauza pentru care ne loveste cu incercari, si apoi sa ne scape de suferinte si sa ne dea rabdare, in asa fel incat odata cu incercarea (la care suntem supusi) sa ne dea si puterea ca s-o putem suporta.

Nu toata boala are nevoie de arta medicala

Darul vindecarii care ni se da fie prin vin si untdelemn, ca in cazul celui cazut intre talhari, fie prin smochine, ca in cazul lui Iezechia, il primim cu recunostinta. Si nu vom face nici o deosebire, fie ca purtarea de grija a lui Dumnezeu se face in mod nevazut, fie ca se face printr-unul din mijloacele materiale, care adesea ne conduc mai eficace la cunoasterea harului ce vine de la Domnul.

Dar fiindca adesea ne imbolnavim pentru pedepsirea noastra, suntem condamnati sa suportam o vindecare dureroasa si grea ca parte a pedepsei. Asadar, ratiunea sanatoasa ne invata sa nu fugim nici de operatii, nici de cauterizari, nici de suferintele pe care le provoaca medicamentele tari si dureroase, nici de postiri, nici de regim aspru, nici de abtineri de la lucruri vatamatoare; si toate acestea, o repet, ca sa se salveze scopul folosului sufletesc, asa incit, avandu-l pe acesta ca model sa se invete grija de sine insusi.

Exista insa pericolul de a cadea in conceptia ratacita ca pentru orice boala este nevoie de ajutoarele medicinii. Caci nu toate bolile ne vin de la natura sau de la o dieta gresita sau din alte cauze corporale, pentru care vedem ca medicina este cateodata de folos, fiindca adesea bolile sunt pedepse pentru pacatele noastre, venite asupra noastra pentru intoarcere. Caci Scriptura spune: “Pe cine iubeste Domnul, pe acela il cearta” si: “Pentru aceasta multi sunt slabi si bolnavi intre voi si multi mor; caci daca ne-am judeca pe noi insine, atunci n-am mai fi judecati. Fiind insa judecati de Domnul, suntem pedepsiti, ca sa nu fim osanditi impreuna cu lumea.”

Asadar, cei de felul acesta, cand vor cunoaste greselile lor, fiind linistiti si uitand de ajutoarele medicale, trebuie sa indure cele trimise asupra lor, dupa exemplul celui care a zis: “Indura-voi mania Domnului, caci am pacatuit impotriva Lui”, si sa dea dovada de indreptare, prin aceea ca fac roade vrednice de cainta si sa-si aduca aminte de Domnul, Care spune: “Iata ca te-ai facut sanatos, de acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie ceva mai rau.”

Dar bolile mai provin cateodata si la cererea celui rau, cand Stapanul cel iubitor de oameni pune la lupta ca un impotrivitor al acestuia pe un mare luptator si darama trufia lui prin rabdarea la cea mai inalta treapta a servilor Sai, ceea ce stim ea s-a intamplat in cazul lui Iov. Sau ca exemplu pentru cei nerabdatori se aduc, de catre Dumnezeu, (unii) care pot sa suporte pana la moarte, ca in cazul lui Lazar care, acoperit de astfel de bube, asa cum se arata in Scriptura, niciodata n-a cerut ceva de la cel bogat si nici nu s-a aratat nemultumit din cauza starii lui; de aceea a si obtinut odihna in sanurile lui Avraam, ca unul ce primise cele rele in viata lui.

Dar mai aflam si alta cauza pentru care se intampla bolile la sfinti, ca in cazul Apostolului. Caci, ca sa nu se para ca trece peste limitele naturii omenesti si ca sa nu creada cineva ca el ar fi inzestrat de la natura cu ceva in plus (lucru pe care l-au facut unii licaonieni, care i-au adus cununi si lauri), era bolnav necontenit, ca sa arate ca natura lui era cu adevarat omeneasca.

Sa ne folosim de arta medicala cu multumire si cu dreapta masura

Asadar, ce castig pot sa aiba de la medicina oamenii de acest fel? Nu este mai degraba un pericol pentru ei, ca unii care s-au abatut de la invatatura cea dreapta ca sa se ingrijeasca de corp? Insa aceia care s-au imbolnavit dintr-o dieta rea, trebuie sa se foloseasca de vindecarea corpului ca de un model si exemplu pentru ingrijirea sufletului, precum s-a spus mai inainte. Caci abtinerea de la cele pagubitoare, ceruta de ratiunea medicala, ne este si noua folositoare, ca si alegerea celor folositoare si pazirea poruncilor ei.

Chiar si trecerea corpului de la boala la sanatate sa ne fie o mangaiere (incurajare), ca sa nu ne deceptionam in privinta sufletului, ca si cum nu s-ar mai putea intoarce prin cainta de la pacate la integritatea sa proprie.

Asadar, nici nu trebuie sa fugim cu totul de aceasta arta, nici nu trebuie sa ne punem toata nadejdea in ea. Ci precum folosim agricultura, dar roadele le cerem de la Dumnezeu, si precum carma o incredintam conducatorului, dar pentru salvarea din mare ne rugam lui Dumnezeu, la fel si cand chemam pe medic, daca ar fi nevoie, sa nu parasim nadejdea in Dumnezeu. Dar mie mi se pare ca aceasta arta contribuie mult si la infranare. Caci eu vad ca ea suprima desfatarile, dispretuieste saturarea (peste masura) si inlatura ca nepriitoare varietatea bucatelor dietei si abundenta netrebuitoare a condimentelor si in general ea numeste sobrietatea ca maica a sanatatii, incat si in aceasta privinta indrumarile ei ne sunt folositoare.

Asadar, fie ca ne-am folosi candva de recomandarile medicinei, fie ca le-am respinge pentru vreunul din motivele aratate mai inainte, sa se pastreze totdeauna scopul de a placea lui Dumnezeu, sa se poarte grija de folosul sufletului si sa se implineasca porunca Apostolului, care spune: “Deci, ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre marirea lui Dumnezeu sa le faceti.”

Sfantul Vasile cel Mare



loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *