Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!”



calugar-monah-lumanare-rugaciune-biserica

În convorbirile sale, Starețul Nectarie nu o dată a prevestit timpurile grele care aveau să vină curînd, pregătindu-și fiii duhovnicești pentru încercările viitoare. Cu mult timp înainte de revoluție, Domnul i-a descoperit vederea catastrofei ce avea să fie. Odată, Părintele Nectarie i-a destăinuit lui Serghie Nilus că cineva dintre călugari (nu el însuși) a avut un vis deosebit. Era ca si cum mergea spre Ușile Împărătești, iar acolo i se arată imaginea fiarei apocaliptice. Monstrul și-a schimbat de trei ori înfățișarea, rămînînd însă aceeași fiară.

Chiar după revoluție, Starețul Nectarie a povestit această vedenie, pe care o avusese un monah cu mult timp înainte de răzmeriță. Șezînd în pridvorul chiliei sale el a văzut deodată că totul a dispărut: și casele, și copacii și în locul lor, pînă la cer, șiruri de sfinți; iar între rîndul de sus și cer rămăsese un spațiu foarte mic. Și monahului i s-a descoperit că atunci cînd acest spațiu se va umple va veni sfîrșitul lumii. “Iar spațiul era deja foarte mic”, a spus Starețul.

Devreme, înca din 1910, Nilus a consemnat alte cuvinte proorocești ale Starețului despre ceea ce văzuse în vis. “Acest vis a durat aproape toata noaptea, spunea Părintele Nectarie. Nu pot să vă relatez toate detaliile, căci ar dura prea mult. Iată esențialul: văd o cîmpie imensă, unde are loc o bătălie cumplită între nenumărate gloate de apostati și o mică oaste de creștini. Toți apostații sunt foarte bine înarmați și duc lupta după toate regulile științei războiului; creștinii sunt însă fără arme. Eu, cel puțin, nu văd la ei nici o armă. Și deja se poate ghici, spre îngrozirea mea, deznodămîntul acestei lupte inegale: survine momentul biruinței totale a gloatelor de apostați, deoarece dintre creștini nu a mai rămas aproape nimeni.

Îmbracați sărbătorește, apostații, împreună cu soțiile și copiii lor triumfă și deja sărbătoresc victoria”. Deodată, un grup neînsemnat de creștini, printre care sunt femei și copii, execută un atac neașteptat împotriva apostaților și într-o clipă imensă cîmpia de luptă se acoperă de trupurile oștii atee și toată nenumărata adunătură este nimicită și, pe deasupra, spre uimirea mea, fără ajutorul vreunei arme. Și l-am întrebat atunci pe un ostaș creștin, ce stătea lîngă mine:

-Cum ați putut înfrînge această nenumărată oaste?

-Dumnezeu ne-a ajutat! a fost răspunsul.

-Dar cu ce? întreb eu. Doar nu ați avut nici un fel de arme.

-Cu ce s-a nimerit, a răspuns oșteanul. Cu aceasta s-a sfîrșit visul meu”, a încheiat Starețul.

Cînd un frate a fost certat de față cu Părintele Nectarie pentru pasiunea sa de a aduna cărți, acesta, spre tulburarea multora, l-a încurajat: “Curînd va fi o foamete de cărți duhovnicești, nu se vor putea procura cărți duhovnicești. Este bine că el își face o bibliotecă duhovnicească, un tezaur duhovnicesc. Ea va fi foarte, foarte folositoare”.

Si mai departe a povestit despre vedenia catastrofei, descoperită vederii lui duhovnicești:“Timpurile grele vin chiar acum. În lume a sosit numarul șase și vine numărul șapte. Vine veacul tăcerii. Vei tăcea, vei tăcea, spunea Starețul și lacrimile i se rostogoleau pe obraji”, și iată, Măria Sa nu va mai fi el însuși, cîte umilințe nu va îndura”. Anul 1918 va fi și mai greu: Măria Sa şi toată familia vor fi ucişi. Da, acest împărat va fi mare mucenic”, confirma el.

Starețul s-a dus la el în chilie și vreun ceas și jumătate s-a rugat acolo. După rugăciune a ieșit concentrat, a luat de mîna pe fiul său duhovnicesc și i-a zis: “Eu știu foarte multe despre tine, dar nu orice cunoștință îți va fi de folos. Va veni foamete, vei flamînzi”, va veni timpul cînd și mănăstirea noastra va fi distrusă. Și atunci cred că voi veni și eu în sat la voi. Atunci să mă primiți, pentru dragostea lui Hristos. Să nu mă refuzați. Nu voi avea unde să mă duc”.

Nina D., prin anii “20, l-a întrebat pe Starețul Nectarie:

-Se spune ca toate semnele celei de A Doua Veniri s-au împlinit?

-Nu, nu toate, – a răspuns Părintele. Desigur și cei ce au o vedere simplă observă că multe se împlinesc, dar celor duhovnicești li se descoperă mai înainte. Biserica era un cerc imens în întreg orizontul, iar acum este un cerculeț. Iar în ultimele zile înainte de venirea lui Hristos ea își va păstra acest chip: un singur episcop ortodox, un singur preot ortodox, un singur laic ortodox. Eu nu îți spun că nu vor mai fi biserici, dar Ortodoxia se va pastra doar în acest chip. Tu ia aminte la aceste cuvinte, și înțelege că așa va fi în întreaga lume.

Și monahia Nectaria l-a întrebat pe Stareț despre sfîrșitul lumii. El a răspuns:

“De ce mă întrebati pe mine, cel cu minte mărginită? – mergeți la monahii din Optina. Sunt oameni care se ocupa cu cercetarea semnelor sfîrșitului lumii, dar nu se îngrijesc de sufletele lor. Oamenii nu au nici un folos dacă știu timpul celei de A Doua Veniri. “Privegheați și vă rugați” (Matei 26, 41), a spus Mîntuitorul. Înseamnă, deci, că nu trebuie să ghicim evenimentele. La timpul lor toate vor fi descoperite. Toate acestea vor fi, dar acestea sunt o mare taină. În zilele lui Noe, Dumnezeu, timp de o sută de ani, a spus că va fi potopul, dar oamenii nu au crezut, nu s-au pocăit, și dintr-o mulțime de oameni s-a găsit doar un singur drept cu familia lui. Așa va fi și la venirea Fiului Omului” (Matei 24, 37).

Mulți, cunoscînd darul proorocesc al Părintelui, îl întrebau: “Ce ne așteaptă pe noi?” . Starețul Nectarie răspundea:

“Sfîntul Serafim a prevăzut revoluția și schisma bisericească, dar spunea: Dacă în Rusia se vor pastra doar cîțiva credincioși ortodocși, Dumnezeu o va milui; iar noi avem astfel de drepți. Oamenii aveau presimțirea unor catastrofe sociale. Toate acestea se simt prin instinct, precum furnicile. Dar credincioșii nu au pricini să se teamă, căci pe ei îi ocrotește harul. În ultimele timpuri, credincioșilor li se vor întîmpla aceleași lucruri care li s-au întîmplat Apostolilor înainte de Adormirea Maicii Domnului. Fiecare credincios, oriunde ar fi, va fi adus pe nori în Corabia-Biserica. Doar cei ce se vor afla în ea vor fi mîntuiți”.

Și nu o dată repeta:

“Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!” – înainte de venirea lăcustelor. “Istoria ne arată că Dumnezeu conduce popoarele și dă lecții de morală întregii lumi”. Viața socială se măsoară cu anii, secolele, mileniile, dar principalul este: “A fost dimineața, a fost seara, ziua întîi” (Facerea 1, 5).

“Va veni ziua rugăciunilor – învață Starețul pe fiii săi duhovnicești. În timp ce lucrezi, spune rugăciunea lui Iisus: mai întîi cu buzele, apoi cu mintea, apoi ea singura trece în inimă”.

Și le dădea o rugăciune compusă de el însuși, pe care le poruncea s-o învețe pe de rost:

“Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Care vei veni să judeci viii și morții, miluiește-ne pe noi păcătoșii, iartă căderile noastre în păcat din această viață și ne acoperă pe noi de fața antihristului în pustia tainică a mîntuirii Tale”. Și făcea o observație: “Cele mai grele dureri ale noastre sunt asemenea înțepăturilor insectelor, în comparație cu durerile veacului ce va să fie”.

Despre viitorul Rusiei prezicea că peste ani de încercări ea se va trezi și nu va fi bogată materialicește, dar va fi bogată cu duhul, și la Optina vor fi din nou șapte luminători, șapte stîlpi. Cu puțin timp înainte de revoluție, Starețul îi spunea lui Serghei Nilus:

“Atîta timp cît se mai menține la Optina stărețismul făgăduințele lui se vor împlini. Cînd vor sigila “bordeiele” stărețești și vor pune lăcate la uși, atunci te vei putea aștepta la toate”. Și iată că acele timpuri au venit!

Sfântul Nectarie de la Optina despre chipul Bisericii de la sfârșitul veacurilor – ”Profeţii şi mărturii creştine pentru vremea de acum”, Editura Cartea Ortodoxă



loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *