Un tanar din Chefalonia a ajuns dumnezeu



fericit

Eroul nostru era din Sami. Era de asemenea crestin, dar din erezia gnosticilor. Si ceva mai mult: a murit la saptesprezece ani. Pe tanarul acesta compatriotii lui l-au proclamat zeu si l-au adorat in stilul tipic al idolatrilor. In toata istoria crestinismului poate ca este singurul crestin care a fost adorat ca zeu de catre idolatri!

Dar sa spunem povestirea de la inceput. La inceputul secolului al II-lea, un dascal de filosofie, pe nume Carpocrat, care se tragea din cetatea vestita pentru invatatura, Alexandria, le preda tinerilor filosofia lui Platon. In vremea aceea in Egipt si, mai ales, in Alexandria, crestinismul era foarte prezent, atat prin invatatura ortodoxa pe care o propovaduia Biserica, cat si prin diferite erezii ale lui, dintre care cea mai importanta era gnosticismul. Erezia aceasta, care era produsul unui amestec intre crestinism, filozofie si misticism oriental, sustinea ca detine o cunoastere mai profunda si mistica a crestinismului. Se pare ca Carpocrat a cunoscut erezia aceasta, a acceptat-o si apoi s-a format dupa perceptiile ei. Curand si-a schimbat scoala lui filosofica intr-un centru de raspandire a gandirii lui eretice.

Dintr-o informatie a lui Clement al Alexandriei, care in jurul anului 200 a devenit profesor al vestitei scoli ortodoxe din Alexandria si, totodata, razboinic impotriva invataturii adeptilor lui Carpocrat, aflam ceva care pe atunci nu se obisnuia sa fie tinut minte, si anume faptul ca Carpocrat se casatorise cu o femeie care se tragea din Sami, Chefalonia, pe nume Alexandra.

Din aceasi sursa suntem informati ca din casatoria aceasta s-a nascut un baiat, pe nume Epifanie. Se pare ca baiatul avea multe calitati, indeosebi intelectuale, incat de foarte tanar s-a familiarizat cu erezia tatalui sau si, totodata, a aprofundat-o, astfel ca degraba s-a apucat sa compuna scrieri pe aceasta tema.

Dupa ce a murit tatal sau, mama lui, vaduva, se pare ca s-a intors la Sami, pentru a-l putea creste pe copilul ei cu ajutorul familiei de acolo. In timpul acesta Epifanie, studiind scrierile tatalui sau, a dezvoltat si mai mult calitatile cu care era inzestrat, in asemenea masura incat a scris el insusi un text cu titlul „Despre dreptate”.

Este lesne de inteles ca aceste calitati ale lui Epifanie, care se manifestau nu numai prin scrieri, dar evident si prin omilii si altele, i-au impresionat pe contemporani. Astfel, atunci cand la varsta de saptesprezece ani firul vietii i s-a rupt, cei din mediul lui, care erau idolatri, l-au considerat pe Epifanie ca pe un fel de descoperire dumnezeiasca, in asemenea masura in care l-au numit zeu. SI este de inteles ca zeul acesta trebuia cinstit, nu doar in mod teoretic, ci, dupa obiceiurile de acolo, trebuia sa fie si adorat, astfel incat cel cinstit sa fie si un izvor de ocrotire pentru locuitorii din Sami.

Astfel deci, locuitorii din Sami, pentru a-l cinsti pe Epifanie, au construit un templu din piatra cioplita. De asemenea, au ridicat altare pentru jertfe. Apoi au construit si inaugurat un spatiu pentru manifestari duhovnicesti unde, in fiecare an, in ziua de nastere a lui Epifanie, savarseau slujbe in cinstea lui. Totodata, faceau si alte gesturi, adica inainte de a bea paharul plin cu vin, varsau putin pe pamant pentru cel mort si organizau adunari.

Este cu adevarat incredibil cate surprize ne rezerva viata!

ILIAS VOULGARAHIS



loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *