O nevoinţă, oricare ar fi ea, trebuie făcută totdeauna cumpătat

Este lucru ştiut că acela care exersează pese măsură la pian face crampe la mâini, şi cel ce scrie prea mult face de asemenea crampe de scris. Descumpănit şi tulburat, proaspătul muzicant sau scriitor trebuie să-şi întrerupă lucrul său; rămâne fără ocupaţie şi pradă multor influenţe. Această pildă să ne fie de luare aminte. Postul, ascultarea, înfrânarea, privegherea şi rugăciunea luate împreună fac parte dintr-o nevoinţă, şi sunt doar o nevoinţă.

Iar o nevoinţă, oricare ar fi ea, trebuie făcută totdeauna cumpătat, socotind cu înţelepciune propriile puteri şi fără de exagerare în nicio privinţă. „Fiţi dar cu mintea întreagă şi privegheaţi cu rugăciuni!” îndeamnă Sfântul Apostol Petru şi printr-însul, Domnul!

Tito Colliander

Extras din „Calea Asceţilor”, trad. de Pr. Dan Bădulescu, Ed. Scara, Bucureşti, 2002, pag. 57