Cârtirea atrage blestemul. Este ca şi cum omul s-ar blestema pe sine însuşi, după care vine urgia lui Dumnezeu
În Epir am cunoscut doi ţărani. Unul era familist şi avea vreo două ogoraşe, dar întotdeauna le încredinţa pe toate lui Dumnezeu. Lucra cât putea, fără stres. „Voi face atât cât voi apuca”, spunea....