Punctul slab al diavolului



Parintele-Paisie

Părinte, încercările îi folosesc întotdeauna pe toti oamenii?

-Depinde de felul cum înfruntă fiecare încercările. Cei care nu au intenţie bună îl hulesc pe Dumnezeu atunci când trec prin diferite încercări. „De ce să sufăr eu aceasta? – spun ei. Iată, acela are atâtea bunuri! Dumnezeu este acesta?”. Nu spun „Am greşit”, ci se chinuiesc. Iar cei cu mărime de suflet spun: „Slavă lui Dumnezeu! încercarea aceasta m-a adus lângă Dumnezeu. El a îngăduit-o pentru binele meu”. Şi dacă mai înainte se poate să nu fi călcat deloc în biserică, după aceea încep să meargă regulat la biserică, să se spovedească, să se împărtăşească. De multe ori Dumnezeu chiar şi pe oamenii cei mai împietriţi îi aduce la un moment dat, printr-o încercare, la o astfel de mărime de suflet, încât ei înşişi se întorc spre bine şi-şi ispăşesc păcatele prin durerea ce o simt pentru tot ce au făcut.

-Părinte, trebuie să spunem: Slavă Țîe, Dumnezeule!, atunci când toate merg bine?

-Dacă nu spunem Slavă Ţie, Dumnezeule! în bucurii, cum vom spune în mâhniri? Tu spui aceasta în mâhniri şi nu vrei s-o spui în bucurii? Dar atunci când cineva este nerecunoscător, nu cunoaşte dragostea lui Dumnezeu, nerecunoştinţa este un mare păcat. Iar pentru mine este unul de moarte, nerecunoscătorul cu nimic nu poate fi mulţumit. Pentru toate cârteşte, nimic nu-i convine. În satul meu natal, în Farasa, se folosea mult magiunul. Într-o seară o fată plângea pentru că voia magiun. Ce putea să facă mama ei? S-a dus şi a cerut de la vecina. Iar copila, de îndată ce mama ei i-a adus magiunul, a început iarăşi să plângă. Bătea din picioare şi striga: „Mamă, vreau şi iaurt”. „Copilul meu, unde să găsesc iaurt la ora aceasta?’, îi spune mama ei. „nu, vreau iaurt”. Atunci sărmana femeie a mers şi a cerut iaurt de la o altă vecină şi l-a adus fiicei ei. După ce fata l-a luat şi pe acesta, a început din nou să plângă. „Acum de ce mai plângi?”, o întrebă mama ei. „Mamă, le vreau amestecate”. Atunci mama le ia şi le amestecă, dar aceasta iarăşi începu să plângă. „Mamă, nu le pot mânca aşa. Le vreau separat”. La care mama ei a luat-o la palme şi astfel… s-a „separat” magiunul de iaurt.

Adică vreau să spun că tot astfel se comportă mulţi oameni, după care vine pedagogia lui Dumnezeu. Cel puţin să ne mărturisim nerecunoştinţa noastră şi să-I mulţumim zi şi noapte lui Dumnezeu pentru binecuvântările ce ni le dăruieşte. În felul acesta îl vom pune pe fugă pe diavolul cel fricos, care îşi va aduna drăcuşorii lui şi se va preface într-un fum negru, pentru că deja i-am aflat punctul slab.

Extras din ”Viața de familie” – Sf. Paisie Aghioritul, Ed. Evanghelismos, 2003, pag. 220-221



loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *