Vedetă indiană de cinema se sinucide la câteva zile după un avort



Pratyusha-Banerjee1

Pratyusha Banerjee, o actriță de 24 de ani care a ajuns celebră prin telenovela Balika Vadhu, s-a sinucis în casa ei din Mumbai pe 2 aprilie. S-a afirmat că gestul a fost făcut ca urmare a problemelor pe care le avea în relația ei de concubinaj cu Rahul Raj Singh.

Sarcina și avortul

Doctorii au mărturisit, însă, că Pratyusha fusese însărcinată și că făcuse avort cu doar câteva zile înaintea morții. India Today a dat mai multe detalii: „Concepția a avut loc în ianuarie, iar avortul în prima săptămână din martie, în urma unui consult. Metoda de avort folosită a fost pilula abortivă. În urma unui interogatoriu, Rahul i-a dezvăluit unui ofițer de la Oficiul de Poliție din Mumbai că știa de sarcina iubitei sale, însă nu a acompaniat-o la momentul procedurii.”

Interogatoriul poliției

Rahul a fost interogat de Poliția din Mumbai în legătură cu sarcina Pratyushei și cu avortul care a urmat. Mai jos poate fi citită stenograma interogatoriului:

Deepak Phatangre, ofițer de investigații, Oficiul de Poliție din Mumbai: Era Pratyusha însărcinată când a murit?

Rahul: Nu. Nu mai era însărcinată în acel moment.

Deepak Phatangre, ofițer de investigații, Oficiul de Poliție din Mumbai: A fost fătul conceput în perioada în care vă aflați într-o relație?

Rahul: Da, în ianuarie.

Deepak Phatangre, ofițer de investigații, Oficiul de Poliție din Mumbai: Când, mai precis?

Rahul: Nu îmi amintesc exact, însă cred că era prima săptămână din ianuarie.

Deepak Phatangre, ofițer de investigații, Oficiul de Poliție din Mumbai: Când a fost avortat bebelușul?

Rahul: În prima sau a doua săptămână din martie.

Deepak Phatangre, ofițer de investigații, Oficiul de Poliție din Mumbai: Ați consultat împreună un doctor înainte de avort?

Rahul: Pratyusha a fost la un ginecolog înainte să avorteze.

Deepak Phatangre, ofițer de investigații, Oficiul de Poliție din Mumbai: Ați însoțit-o la consultul ginecologic?

Rahul: Nu. S-a dus singură. Eu aveam de lucru atunci.

În mod tragic, vedeta de la Bollywood este numai ultima dintr-o lungă listă de femei care s-au sinucis la scurt timp după ce au suferit un avort. La începutul acestei luni, s-a scris despre cazul lui Jade Rees, o mamă singură în vârstă de 21 de ani care s-a sinucis la 3 săptămâni după un avort. Rapoartele spun că femeia a ascultat cântecul lui Ed Sheeran, „Small Bump”, pe telefon chiar înainte de a-și lua viața.

Articol relatat de portalul Studentipentruviata.ro



loading...

De asemenea, ai putea dori...

1 răspuns

  1. Viorica R. spune:

    Răzvan George Dumitru scrie pe Facebook: „Sunt ucigaşul propriului copil. Trupul pruncului, din banii plătiți de mine, tatăl său, unui medic, a fost ciopârțit la nici 3 luni de zile. Vai nouă, celor educați și cultivați căci am inventat termenul de avort, pentru a îndulci termenul de ucidere. Vai nouă celor lași, căci dacă tot îți ucizi copilul ai putea să o faci cu mâna ta ? Ai putea să-l lași să se nască și cu mâinile tale să îi iei viața în nebunia ta ? Nu. De aceea ai plătit pe cineva care poate. O întrebare mă hăituie și mă va urmări toată viața: dacă un om în toată firea care ucide un om în toată firea, prin omor calificat, primește între 15 și 25 de ani închisoare, un om care a ucis un prunc total nevinovat și lipsit de apărare ce pedeapsă va primi ? Vai nouă celor care în trufia noastră credem că nu vom da socoteală. Niciodată nu te-ai gândit ca poți fi judecat ? Nu de Dumnezeu. Ci de propriul copil. Ce îi vei spune ? Căci de sufletul lui este veșnic viu, viu este și al tău și vă veți reîntâlni. Ia aminte dar și nu deveni ca mine. Fii liber. Fii mamă. Fii tată, nu un părinte ucigaș în libertate.“
    https://www.facebook.com/notes/razvan-george-dumitru/sunt-uciga%C8%99ul-propriului-copil/1286846937997187
    Textul întreg:
    Sunt ucigaşul propriului copil
    Am 33 de ani și sunt un ucigaș în libertate. Ucigașii nu sunt anonimi, ci au nume și prenume. Sunt un ucigaș în libertate pentru că legea omenească lasă ucigașii de copii în libertate.
    Investigațiile științifice au confirmat în unanimitate aproape că inima copilului bate la aproape 22 de zile pentru prima oară. Din acest moment ai conștientizat că mă refer la avort. Din acest moment gândește-te pentru un moment că sufletul pruncului este viu și veșnic. Sufletul este viu pentru că trupul are viață, iar trupul omului nu este animat, nu viețuiește fără suflet. Și sufletul este veșnic pentru că trupul nu are cum a naște suflet. Trupul naște trup. Trupul, doar trup, este deci mort și pentru a avea viață el are nevoie de suflet, care îi este dăruit spre viețuire, ceea ce înseamnă că și dăinuie trupului. Ceea ce înseamnă că sufletul vine de la Dumnezeu și putere are asupra lui. Un asasinat probabil costă foarte mult, a ucide un copil face nici cât jumătate de salariu minim pe economie. A ucide sufletul unui copil este imposibil. A-ți ucide umanitatea ta, da. Trupul pruncului, din banii plătiți de mine, tatăl său, unui medic, a fost ciopârțit la nici 3 luni de zile. Imaginează-ți: de la degete, la picioare, la capul său toate au fost scose cu foarfece și clești plini de sânge. Fâșii de carne vie, ciopârțite și aruncate la un coș de gunoi. Într-o pungă, la același coș de gunoi probabil cu mucuri de țigări și pahare de cafea. Cu mai mult respect e tratat și un animal când e ucis, urmând a deveni mâncare. Un om însă e tratat ca o bucată de carne neînsuflețită, nedorită și de lepădat. Pruncul nu e om, nu e cineva, “Pruncul e ceva, e fetus” ne tot repetăm ca să ne simțim mai bine. Și totuși dacă așa este, atunci de ce pruncul indiferent cât de mic este se ascunde cât mai adânc în pântecele mamei când simte forcepsul care îl sfâșie de viu ? Cum poate cineva neînsuflețit să fie atât de speriat ? Și cum poate cineva însuflețit să fie atât de crud și fericit ? Da. Fericit. Eram bucuros de scăparea grijii unui copil nedorit. Vai nouă, celor educați și cultivați căci am inventat termenul de avort, pentru a îndulci termenul de ucidere. Vai nouă celor lași, căci dacă tot îți ucizi copilul ai putea să o faci cu mâna ta ? Ai putea să-l lași să se nască și cu mâinile tale să îi iei viața în nebunia ta ? Nu. De aceea ai plătit pe cineva care poate. Vai nouă celor care în trufia noastră credem că nu vom da socoteală. Niciodată nu te-ai gândit ca poți fi judecat ? Nu de Dumnezeu. Ci de propriul copil. Ce îi vei spune ? Căci de sufletul lui este veșnic viu, viu este și al tău și vă veți reîntâlni. Ce îi vei spune ?
    Avem tendința de a confunda libertatea de a face ce dorim cu libertatea de a ucide. Dacă alegi să ucizi nu înseamnă ca ai privat de toată libertatea vieții pe cel ucis ? Și dacă atunci când dai peste un câine și îl strivești îți pare rău, cum poate să fie doar o bucată de carne un om ? Am rușinea a recunoaște Adevărul, că alegând avortul, am ales să ucid, am ales moartea și nu Viața. De aceea toți cei care am ucis astfel nu am condamnat la moarte niște prunci, ci ne-am condamnat noi la a trăi o viață cu această conștiință viu mărturisitoare în amintire. Deși în viață, noi suntem mai morți decât morții pe care i-am ucis. O întrebare mă hăituie și mă va urmări toată viața: dacă un om în toată firea care ucide un om în toată firea, prin omor calificat, primește între 15 și 25 de ani închisoare, un om care a ucis un prunc total nevinovat și lipsit de apărare ce pedeapsă va primi ? Căci fiecare suflet fiind viu și veșnic, înșiși copii noștri uciși vor mărturisi împotriva noastră, căci sângele lor ne va semna sentința, iar sentința celui ce va judeca va fi tot veșnică.
    Iar pentru cei care cred, dar încă nu se cutremură, există temei scripturistic ? Nu uita că Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat nu își retrage sau modifică preferențial cuvintele Sale pentru cineva. Nu contează dacă noi, în nevrednicia noastră credem sau nu în Dumnezeu, Cuvântul este Cuvânt. Iar Cuvântul spune „Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun şi putere am iarăşi ca să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu”. Din moment ce Hristos pune sufletul cu ce drept tu îl iei ? Să luăm dar aminte, „căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura”. Iar a lua viața unui copil este o măsură care cere ca în aceeași măsură răspunsul la întrebarea Cine sunt eu ? să fie sincer: Eu sunt cel care l-am ucis, eu sunt ucigașul propriului copil.
    În 2014, conform INS, populația României era de 19.908.574. Între 1958 și 2014, în puțin mai mult de jumătate de secol 22.638.755 de pruncucideri au avut loc în România. Avem mai mulți copii uciși decât întreaga populație vie a țării noastre. Dar în lume ? Câte miliarde de suflete de copii țipă mut acum după dreptate ? Iar eu sunt unul dintre acești ucigași. Ucigașul propriului copil. Ia aminte dar și nu deveni ca mine. Fii liber. Fii mamă. Fii tată, nu un părinte ucigaș în libertate.
    Răzvan George Dumitru, postare Facebook pe 29 februarie 2016
    https://www.facebook.com/notes/razvan-george-dumitru/sunt-uciga%C8%99ul-propriului-copil/1286846937997187

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *