Cele 193 de păcate care cer spovedanie grabnică
Îndreptarul de spovedanie – oglinda dureroasă a conștiinței
În viața Bisericii Ortodoxe, spovedania nu este un simplu act formal, ci o lucrare adâncă de cercetare a sufletului, o coborâre sinceră în propriile căderi, patimi și rătăciri. De aceea, de-a lungul timpului, au fost alcătuite îndreptare de spovedanie, menite să ajute credinciosul să nu se înșele singur, să nu uite păcate considerate „mici”, dar care, adunate, pot întuneca întreaga viață duhovnicească.
Cuprins:
Textul de mai jos reprezintă un astfel de îndreptar, extrem de detaliat, dur și direct, care nu caută să mângâie, ci să trezească. El nu trebuie citit superficial, ci cu frică de Dumnezeu, cu liniște și cu hotărârea sinceră de a nota păcatele personale înainte de Spovedanie.
Este important de înțeles că această listă nu este o condamnare, ci un instrument de diagnostic duhovnicesc, asemenea unei radiografii care arată boala pentru ca vindecarea să fie posibilă.
De ce este necesar un îndreptar atât de amplu?
Mulți oameni se apropie de Taina Spovedaniei spunând: „Nu am omorât pe nimeni”, „Nu am furat”, „Nu am făcut lucruri mari”. Îndreptarul arată însă că păcatul nu se reduce doar la fapte extreme, ci include:
- gânduri întreținute,
- vorbe aruncate cu ușurință,
- nepăsarea față de rugăciune,
- judecata aproapelui,
- practicile superstițioase,
- deformarea vieții de familie,
- neascultarea de rânduielile Bisericii,
- amânarea pocăinței.
Lista scoate la lumină păcate uitate, minimalizate sau justificate, pe care conștiința ajunge să nu le mai perceapă ca fiind greșeli reale.
Alăturați-vă comunității Gânduri din Ierusalim
Urmăriți-ne pe canalele oficiale de WhatsApp și Telegram pentru a rămâne la curent cu ultimele noutăți:
Păcatele ca stare, nu doar ca faptă
Un aspect esențial al acestui îndreptar este faptul că el nu vorbește doar despre fapte izolate, ci despre stări sufletești:
- deznădejdea,
- mândria,
- încrederea exagerată în sine,
- lipsa recunoștinței,
- nepăsarea față de suferința altuia,
- formalismul religios.
Astfel, credinciosul este chemat să-și cerceteze modul de a fi, nu doar lista de acțiuni vizibile.
Textul integral al îndreptarului de spovedanie (193 de păcate)
- 1. Am deznădăjduit în ajutorul și mila lui Dumnezeu.
- 2. Am zis că nu mă mai iartă Dumnezeu, că sunt prea păcătos(păcătoasă) și tot în iad voi merge.
- 3. Am zis: dacă vrea Dumnezeu mă mântuiește, dacă nu, nu.
- 4. Am zis că nu-mi ajută Dumnezeu, că m-a uitat Dumnezeu.
- 5. Am crezut sau am zis că nu există Dumnezeu, rai, iad. Am îndoială că există Dumnezeu, rai, iad etc., pentru că nu le-am văzut.
- 6. Am socotit Sf. Scriptură mincinoasă. Nu cred în anumite minuni, întâmplari povestite în Sf. Scriptură.
- 7. Nu suport să se vorbească despre Dumnezeu.
- 8. Am avut prea mare încredere în mila lui Dumnezeu zicând: oricât aș păcătui, mă iartă Dumnezeu, că El e bun.
- 9. Am avut gând de sinucidere.
- 10. Am fumat. M-am drogat (fumatul și drogurile sunt sinucidere). Am vândut țigări și/sau droguri.
- 11. Am înjurat. Și de cele sfinte am zis (Grijanie, Biserică, icoană, candelă, Dumnezeu, Hristos, tămâie, morți etc.)
- 12. N-am plătit lucrătorii. Nu le-am dat cât trebuia, cât m-am împăcat cu ei. Nu i-am plătit la timp. Am cumpărat ceva și n-am plătit.
- 13. Am asuprit pe slugi, pe săraci, pe orfani, pe văduve, pe neputincioși. I-am batjocorit.
- 14. Mi-am dorit moartea la necaz.
- 15. Am ucis oameni, cu voie sau fără voie. Poate din și din cauza mea, a murit cineva.
- 16. Am cârtit la Dumnezeu la necazuri că prea mi-e greu, că de ce am pierdut tocmai eu, că de ce sunt prigonit eu și păcătoșii trăiesc bine, că nu-i bine, sau că e prea e frig, cald, prea plouă etc., în loc să am răbdare.
- 17. Am zis zău, să mor eu, să n-am parte de, să chioresc, etc.
- 18. Am fost nemulțumit(a) cu starea mea (mai bine era așa decât așa).
- 19. Am jurat strâmb. Am jurat că voi face ceva rău.
- 20. Am blestemat. Și pe mine însumi (însămi) m-am blestemat.
- 21. Am fost fățarnic(a), prefăcut(a), lingușitor(oare), viclean(a).
- 22. Am vorbit cu mai multe înțelesuri.
- 23. Am purtat vorba de colo-colo.
- 24. Am păgubit sufletește și trupește pe aproapele meu.
- 25. Am împiedicat pe aproapele meu să dobândească ceva bun, din invidie și răutate.
- 26. Am clevetit, discutat, bârfit, ținut contul altuia. Am clevetit pe părinți, pe preoți.
- 27. Am stricat numele bun al cuiva, bârfindu-l și discutându-l.
- 28. N-am înlăturat răul pe care l-am văzut venind peste aproapele meu pe cât mi-a stat în putință.
- 29. Am împrumutat cu camătă (dobândă) la persoane fizice.
- 30. Fiind scumpaci, am vândut cu preț prea mare.
- 31. Am fost la vrăjitoare, ghicitoare, spiritism. Am făcut farmece cuiva.
- 32. Știu să descânt de rău. Știu să fac farmece.
- 33. Am trecut pe cei vii pe pomelnic la morți, ca să le fie rău. Am „ întors lumânările ” pentru răul dușmanilor.
- 34. Am purtat ață roșie să nu mă deochi, am uns toate cu usturoi la Sf. Andrei, am purtat pelin la Rusalii, am purtat diferite obiecte de la vrăjitoare date „ ca să nu se mai prindă farmecele de mine”, am făcut focuri și am sărit peste ele și alte obiceiuri drăcești. Mi-am căutat norocul în zodii, cu papagalul.
- 35. Am crezut că sufletul, după ce iese din om, trece în diferite animale (reîncarnare).
- 36. Am batjocorit, lovit, bătut pe cineva. Pe părinți, pe preoți.
- 37. Am judecat pe alții ce fac, ce zic, de ce sunt așa și nu altfel etc.
- 38. Am presupus, bănuit pe alții.
- 39. Am fost iscoditor (iscoditoare).
- 40. Am luat ceea ce se cuvenea altuia.
- 41. Am păcălit, înșelat pe cineva. Am vândut marfă rea ca marfă bună.
- 42. Am nedreptățit pe cineva.
- 43. Am împrumutat ceva și n-am dat înapoi.
- 44. Am ascuns în casa mea lucruri străine.
- 45. Am găsit lucruri străine și, știind ale cui sunt, nu le-am dat înapoi.
- 46. Am furat ceva. De la stat (averea publică), sau de la om? De la biserică? De la străini sau de la părinți, de la rude? Păcatul acesta nu se iartă până nu înapoiem lucrurile. Dacă nu mai putem ‚ să facem milostenie.
- 47. Am mutat hotarul ca să iau din terenul vecinului.
- 48. Am ascuns furtișagul altuia. Am în casă vreun lucru de furat.
- 49. Am vândut sau am cumpărat lucruri despre care bănuiam sau știam că sunt de furat.
- 50. Am adunat bani cu acte false și cu vicleșug.
- 51. N-am întors paguba făcută aproapelui, chiar și fără voie.
- 52. Din răutate, am stricat avere străină (semănături, pomi, mașină etc.).
- 53. Am înșelat statul, depunând declarații de venit false.
- 54. Am moștenit cu bună știință avere agonisită prin păcate. N-am făcut milostenie multă din ea.
- 55. Am dat sau am luat șpagă (mită).
- 56. Am câștigat bani prin metode necinstite.
- 57. M-am lăcomit la avere, zgârcindu-mă la milostenie.
- 58. Sunt necumpătat(a) în cheltuieli. Dau bani pe lucruri de lux, care nu sunt strict necesare.
- 59. N-am ajutat biserica și pe săraci după putere.
- 60. Dacă mi-au venit în gând păcate, m-am îndulcit gândindu-mă la ele, în loc să le alung imediat.
- 61. Am căutat momentul potrivit pentru a face un păcat (exemplu: hoțul care caută să fure, curvarul care caută femeie, etc.).
- 62. Am pârât pe cineva cu scopul de a-i face rău.
- 63. Am mințit împotriva cuiva cu scopul de a-i face rău (mărturie mincinoasă împotriva aproapelui).
- 64. Am mâniat sau am scârbit pe cineva cu vorbe sau fapte urâte. L-am făcut să mă urască.
- 65. Port ură pe cineva. Țin minte răul. Aș vrea să mă răzbun. M-am bucurat de răul altuia.
- 66. Doresc răul cuiva. Doresc altora boală, necazuri, moarte, etc.
- 67. În timpul rugăciunii m-am gândit la altceva.
- 68. Am vorbit în timpul slujbei. M-am foiț, m-am mișcat de colo-colo prin biserică.
- 69. Nu mi-a fost gândul la slujbă. M-am uitat ce fac alții, cu ce sunt îmbrăcați.
- 70. Am mâncat, am băut ceva pe ascuns.
- 71. M-am lăcomit la mâncare. Am mâncat cu nesăț.
- 72. M-am amețit la cap cu băuturi alcoolice. M-am îmbătat. Am și vărsat după aceea.
- 73. Am vrut să fiu deasupra tuturor cu ceva anume dacă nu cu totul.
- 74. Am făcut din sărăcia sau din bogăția mea un motiv de laudă.
- 75. M-am mândrit, m-am fălit, m-am trufit, m-am dat mare, m-am îngâmfat, m-am înfumurat. M-am mândrit cu copiii mei.
- 76. M-am lăudat. Am o părere bună despre mine. Mă cred a fi cineva în comparație cu alții. Nu mai e nimeni ca mine.
- 77. Îmi place să mă laude alții. Când fac o faptă bună, aștept laude de la alții și nu plata de la Dumnezeu.
- 78. Am încredere mare în mine, în loc să am în Dumnezeu.
- 79. M-am crezut mai bun(a), mai credincios(oasă) ca alții, socotindu-i pe ei mai răi, proști, necredincioși, etc.
- 80. Am râs de păcatele și defectele altora. Și de faptele lor bune am râs.
- 81. Am lăudat păcatele altora.
- 82. M-am lenevit a face rugăciune în fiecare dimineață, seară, la fiecare masă.
- 83. Am mâncat de dulce în vreo zi de miercuri sau vineri.
- 84. N-am ținut cele 4 posturi de peste an.
- 85. Am ținut post negru sâmbătă și duminică.
- 86. Am zis: mai păcat este să poftești mâncarea de dulce, decât să o mănânci.
- 87. Am postit când Biserica dezlega, exemplu miercuri și vineri când era hărți sau sâmbătă și duminică când se mânca pește, socotind că nu sunt bune aceste rânduieli.
- 88. N-am păstrat curăție cu soțul (soția): miercuri, vineri, sâmbătă, duminică, luni; în cele 4 posturi de peste an; în timpul sarcinii și al ciclului lunar; 40 de zile după naștere.
- 89. N-am păstrat curăție cu soțul (soția) cu acordul lui (ei), ci fără, încât putea să cadă în păcatul preacurviei.
- 90. Am luat pastile anticoncepționale, am folosit spermicide, ca să nu fac copii.
- 91. Am făcut păcatul onaniei ca să nu fac copii, adică: am folosit prezervativ sau am vărsat sămânța afară ca bărbat, iar ca femeie am folosit diafragma.
- 92. Am făcut avort. Ca bărbat, am dat voie soției să facă avort.
- 93. Am folosit sterilet ca să nu fac copii (steriletul provoacă avort).
- 94. M-am împreunat cu soțul (soția) de mai multe ori în 24 de ore.
- 95. M-am împreunat cu soțul (soția) în diferite poziții, ca animalele.
- 96. M-am împreunat cu soțul (soția) în văzul sau auzul copiilor mei, crezând că sunt mici și nu știu.
- 97. Am curvit. Am preacurvit.
- 98. Am gânduri de desfrânare cu persoane de sex opus sau de același sex. Când îmi vin aceste gânduri, nu le depărtez, ci mă îndulcesc cu ele, deși n-aș vrea să fac păcatul.
- 99. Am preacurvit cu rudă, fin, naș, var, frate, fiu, fiică, nepot.
- 100. Am gândit să preacurvesc sau chiar am preacurvit cu preot, preoteasă, călugăr, călugăriță.
- 101. Am pipăit alt trup pentru a simți și provoca plăceri de desfrâu.
- 102. Am trăit necununat(a), adică în concubinaj.
- 103. M-am căsătorit cu altă femeie, nefiind divorțat de prima.
- 104. M-am culcat cu femeia mea după ce am divorțat de ea.
- 105. M-am căsătorit cu rudenie de sânge, de cuscrie (nu se poate decât de la gradul al 8-lea în sus, altfel e păcatul amestecării de sânge).
- 106. Ca naș (nașă), m-am căsătorit cu fina (finul) sau am dat voie copiilor mei să se căsătorească cu copiii finilor mei.
- 107. Mi s-au făcut mai mult de trei cununii în biserică( cununia a 4-a este păcat).
- 108. Am făcut păcatul malahiei singur(a) (adică atunci când o persoană își provoacă plăcere singură, masturbare). Acest păcat se numește curvia cu diavolul.
- 109. Am făcut păcatul malahiei cu altă persoană, unul la altul. Eu cu altul, altul cu mine, cu femeie, bărbat cu bărbat, femeie cu femeie, cu copii.
- 110. Am făcut păcatul sodomiei (bărbat cu bărbat, femeie cu femeie).
- 111. Am făcut păcatul gomoriei (prostii cu gura, sex oral).
- 112. Am preacurvit cu animale, păsări (zoofilie), cu copii (pedofilie)
- 113. Am privit filme, poze cu prostii. Am în casă poze, statui cu prostii.
- 114. Am vorbit prostii.
- 115. Am privit cu plăcere cum se împreunau animalele.
- 116. Am fost invidios (invidioasă). Mi-a părut rău de binele altuia. Îmi pare rău că altul are și eu nu. Invidia este aceeași cu zavistia și pizma.
- 117. M-am lăcomit la muncă. Am muncit peste puteri, încât poate chiar m-am și îmbolnăvit.
- 118. Am mințit. Am obiceiul să mint mereu.
- 119. Îmi place să „ înfloresc ” lucrurile și poveștile.
- 120. Am drăcuit. Am dat naibii. Și pe mine însumi m-am dat dracului. Am zis: „ să fiu al naibii ” , „ să mă ia ” .
- 121. Am muncit în duminici și sărbători.
- 122. Am lipsit de la biserică în duminici și sărbători. În timpul slujbei nu m-am rugat, ci am dormit ori m-am ocupat cu lucruri deșarte, am fost la târg etc.
- 123. Dacă am fost la biserică, n-am dat pomelnic și n-am aprins lumânări.
- 124. Am stat în față la toți în biserică. I-am dat la o parte pe alții, zicându-le că stau pe locul meu.
- 125. Am adus daruri, jertfe și donații la biserică din ce era mai rău.
- 126. Am ucis animal, pasăre. Le-am chinuit, batjocorit, le-am împovărat peste puteri, le-am lăsat să moară deși puteam să le salvez.
- 127. Am mâncat eu sau am pus altora în mâncare spurcăciune (animal netăiat, carne de om, jertfe satanicești, necurăție etc.)
- 128. Am sfătuit și învățat pe alții să facă păcate.
- 129. Am fost la petreceri destrăbălate. În posturi, miercurea, vinerea, în duminici și sărbători.
- 130. Cred în superstiții: căldare goală, să nu mă întorc că-mi merge rău, dacă întâlnesc preot îmi merge rău etc.
- 131. N-am mulțumit lui Dumnezeu pentru binefaceri.
- 132. Am făcut glume, bancuri cu și despre cele sfinte.
- 133. M-am machiat, rujat, vopsit la păr, am dat unghiile cu ojă etc. Am purtat cercei, mărgele, inele, coliere, brățări, pantofi cu toc. Mi-am făcut părul.
- 134. Ca femeie, am purtat pantaloni sau fustă scurtă, n-am purtat capul acoperit, am mers sau am vorbit, ca să atrag bărbații.
- 135. Am scuipat sau am vomitat în ziua în care m-am împărtășit.
- 136. M-am mâniat și nu mi-a trecut îndată, ci am ținut mânie.
- 137. Am ambiție, încăpățânare, obrăznicie, nerușinare, iubire de sine.
- 138. Am făgăduit ceva și n-am împlinit. N-am ținut învoiala, promisiunea.
- 139. N-am tămâiat și stropit casa cu agheasmă cel puțin o dată pe lună.
- 140. N-am iertat pe cei ce mi-au cerut iertare.
- 141. Nu mi-am cerut iertare pentru a depărta orice vrajbă, chiar dacă n-am fost vinovat(a).
- 142. N-am aprins candela la rugăciune, în duminici și sărbători.
- 143. N-am făcut semnul crucii cum trebuie, drept.
- 144. N-am făcut cruce când am trecut pe lângă biserică.
- 145. Am mers la mai mulți preoți și am zis la unul unele păcate, la altul altele.
- 146. Din pricina rușinii sau a altor motive, am ascuns cu bună știință la Spovedanie unele păcate. M-am și împărtășit după aceea.
- 147. M-am împărtășit la un preot, fiind legat de altul.
- 148. Ca femeie, m-am atins de lucruri sfinte din biserică, atunci când am avut ciclu.
- 149. Am venit târziu la biserică. Am plecat înainte de sfârșitul slujbei fără motive întemeiate. Am făcut din acestea o regulă.
- 150. N-am crescut copiii și finii în frica de Dumnezeu. Nu i-am învățat poruncile lui Dumnezeu. I-am învățat la rău, contribuind la uciderea lor sufletească.
- 151. Nu mi-am pedepsit copiii când i-am văzut că persistă în greșeli.
- 152. Nu am ascultat de părinți atunci când m-au învățat de bine.
- 153. Nu mi-am iubit la fel toți copiii. Am fost părtinitor (părtinitoare) cu unul sau mai mulți din copiii mei.
- 154. Am amânat Spovedania. Am zis să păcătuiesc, că mai e timp să fac pocăință și să mă spovedesc.
- 155. N-am făcut canonul pe care l-am primit după Spovedanie.
- 156. M-am împărtășit după ce am avut necurăție în vis.
- 157. Ca femeie, m-am împărtășit când aveam ciclu.
- 158. Ca femeie, n-am făcut molitfele la o zi, 8 zile și 40 de zile după naștere. Am intrat în biserică înainte de a trece 40 zile. Am citit molitfa înainte de a trece cele 40 de zile.
- 159. Am pierdut sarcina fără voia mea. Dacă mi s-a întâmplat așa, n-am venit la preot să-mi citească rugăciunea specială.
- 160. Am înăbușit copilul lângă mine, botezat sau nebotezat.
- 161. Din neglijența mea, mi-au murit copiii.
- 162. Am lăsat să-mi moară copilul nebotezat.
- 163. Am abandonat copiii vii pe drumuri, în orfelinate.
- 164. Am mustrat prea aspru. Am cicălit. Am stat cu gura și am fost prea băgăcios (băgăcioasă) pe altcineva.
- 165. Am lăsat nefăcută sfeștanie în casă mai mult de un an de zile.
- 166. Am făcut jocuri și râsete la priveghiurile de morți.
- 167. Nu mi-am făcut datoria față de rudele moarte. Nu le-am făcut tot ce trebuia.
- 168. N-am îngrijit mormintele. M-am zgârcit să plătesc sărindare, slujbe pentru sufletele celor adormiți.
- 169. Am jelit morții. Am pus bani pe crucea lor de pe piept sau în mână. Am dat lucruri peste groapa lor. Am spart ceva când a fost scos mortul din casă.
- 170. Am în casă, am citit cărți sectare. Am fost la adunări de sectanți, i-am primit în casă.
- 171. Am ucis oameni, cu voie sau fără voie. Poate din și din cauza mea, a murit cineva.
- 172. M-am căsătorit cu evreu, turc, catolic, sectant etc.
- 173. Am dat anafora pe jos.
- 174. Cred în vise. Ceea ce fac a doua zi este în funcție de cele ce visez.
- 175. Am cântat și am ascultat cântece lumești și sectare.
- 176. Am jucat și am mers la discoteci și alte petreceri anormale.
- 177. Am făcut nunți și petreceri cu mâncare de dulce și cu muzică în post.
- 178. Am smintit și l-am făcut să păcătuiască pe aproapele meu când a auzit ce zic și a văzut ce fac (astfel sunt răspunzător în fața lui Dumnezeu pentru păcatul aproapelui meu).
- 179. M-am mascat.
- 180. N-am plătit contribuția la Sfânta Biserică.
- 181. Am ascultat discuțiile altora, deși nu-mi folosea și îi deranjam.
- 182. Am intrat în Sfântul Altar.
- 183. Am moștenire și n-am îngrijit pe cei care mi-au dat-o.
- 184. Nu mi-am căutat sănătatea după datorie.
- 185. Am luat anafora și agheasma, deși mâncasem sau băusem apă după miezul nopții.
- 186. Am râvnă nesocotită, habotnicie( post mult încât poate m-am și îmbolnăvit, milostenie fără socoteală încât suferă cei din casă etc.).
- 187. Nu m-am rugat totdeauna cu fața către răsărit.
- 188. Am dat importanță mai mare celor trupești decât celor sufletești.
- 189. În loc de a mă împăca cu aproapele, l-am tras la judecată.
- 190. Nu mi-am iubit soțul (soția) ca pe mine însumi. Din pricina mea a făcut păcate.
- 191. Am făcut diferite pariuri diavolești, prin care mulți și-au pierdut sănătatea și viața.
- 192. N-am sfătuit pe cel care avea nevoie de sfat. N-am învățat pe cel nepriceput.
- 193. Am dat de pomană mâncare de dulce în zile de post.
Cum trebuie folosit acest îndreptar
Acest text nu se citește o singură dată și atât. El este destinat:
- citirii lente, pe bucăți,
- sublinierii păcatelor personale,
- notării lor pe hârtie,
- asumării lor fără scuze la Spovedanie.
Nu toate cele 193 de puncte se aplică fiecărei persoane, însă aproape nimeni nu scapă fără a se regăsi în multe dintre ele.
Concluzie: lista nu condamnă, ci cheamă la trezire
Îndreptarul de spovedanie nu este un text comod. Este un ciocan duhovnicesc care sparge autoînșelarea. El arată cât de ușor se poate trăi ani de zile într-o viață „respectabilă”, dar golă pe dinăuntru.
Citit cu smerenie, acest îndreptar poate deveni începutul unei schimbări reale. Ignorat sau tratat cu superficialitate, rămâne doar o listă lungă.
Diferența o face inima celui care îl citește.
Conținutul acestui site este protejat de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor. Preluarea integrală sau parțială a textului se poate face doar cu link activ (dofollow) către articolul original.
