”A venit un crocodil, şi l-a purtat pe el, şi l-a dus de cealaltă parte…” (despre ascultarea de duhovnic)

Povestit-a oarecine din Părinţi despre un scolastic din Theopolis („Cetatea lui Dumnezeu”. Alt nume al Antiohiei, nu­mit aşa după reconstrucţia cetăţii de către Justinian. Aceasta a fost devastată de perşi în 540) care stă­ruia la un zăvorât (zăvorâţii erau acei monahi care se închideau în chi­liile lor, de unde nu mai ieşeau niciodată. Aceştia primeau hrană printr-o ferestruică), pe care-l ruga să-l pri­mească şi să-l facă călugăr. Şi i-a zis bătrânul: „Du-te de vinde averile tale şi le dă săraci­lor, după porunca lui Dumnezeu, şi atunci, venind, te voi primi.” Iar acela, ducându-se şi făcând precum i s-a poruncit, s-a întors; şi ia­răşi i-a zis lui bătrânul: „Şi această poruncă ai a o păzi: să nu grăieşti”. Iar el s-a făgăduit. Şi aşa a făcut cinci ani şi n-a grăit. Iar cei ce-l cu­noşteau au început să-l slăvească. Şi, aflând bătrânul de aceasta, i-a zis lui: „Aici nu te fo­loseşti, drept aceea te voi trimite în viaţa de obşte în Egipt”. Şi l-a trimis. Iar ducându-se el, nu i-a spus să grăiască sau să nu grăiască; iar el, păzind porunca, a petrecut negrăind. Iar stareţul care l-a primit pe dânsul, vrând a-l ispiti prin cercare de este cu adevărat mut, l-a trimis pe dânsul cu o sarcină întru puhoirea (în acea vreme, Nilul – căci despre el e vorba – era pe cale să se reverse) râului, ca astfel, întorcându-se, să se vadă silit să zică că n-a putut trece. Iar el, ducându-se la râu, a plecat genunchii şi, iată, a venit un crocodil, şi l-a purtat pe el, şi l-a dus de cealaltă parte. Iar stareţul a trimis un fra­te în urma lui ca să vadă ce face, care, văzând ceea ce s-a făcut, întorcându-se, a zis stareţu­lui şi fraţilor; şi, auzind toţi, s-au spăimântat. Iar după câtăva vreme, s-a întâmplat ca el să treacă din viaţă; şi trimiţând stareţul către zăvorâtul care-l trimisese, i-a zis lui: „Deşi cel pe care l-ai trimis era mut, el era înger al lui Dumnezeu”. Dar mai pe urmă zăvorâtul i-a răspuns: „Nu era mut din fire, ci, păzind porunca pe care din început i-am dat-o lui, pentru aceasta a petrecut mut”. Şi, auzind, s-au minunat şi au slăvit pe Dumnezeu.

Extras din ”Everghetinosul”, vol. I-II, trad. de Ștefan Voronca, Ed. Egumenița, Galați, 2009, pag. 177

ADVERTISMENT
loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.