Bărbaţii ajung nişte desfrânaţi, pentru că voi, femeile, nu-i faceţi să trăiască creştineşte

La fel ca şi bogăţia, podoabele sau bijuteriile sunt asociate în Sfânta Scriptură cu darurile primite de la Dumnezeu. Grija lui Dumnezeu faţă de poporul său este ilustrată uneori ca o metaforă a împodobirii: „”Ţi-am dat veşminte brodate, încălţăminte de piele fină, o legătură de vison pentru cap şi o mantie de mătase. Te-am gătit cu podoabe şi ţi-am pus brăţări la mâini şi salbe la gât.

Ţi-am dat inel în nas şi cercei în urechi şi pe cap ţi-am pus o coroană minunată. Aşa ai fost împodobită cu aur şi cu argint şi îmbrăcămintea ta era de vison, de mătase şi de ţesături brodate; te-ai hrănit cu pâine din cea mai bună făină de grâu, cu miere şi untdelemn, şi erai foarte frumoasă şi ai ajuns la vrednicia de regină. Ai fost renumită printre neamuri pentru frumuseţea ta, pentru că ea era desăvârşită datorită strălucirii Mele cu care te-am îmbrăcat”, zice Domnul Dumnezeu” (Iez. 16,10-14).

În descrierea femeii ideale pe care o face înţeleptul Solomon, se menţionează garderoba ei impresionantă: „Ea îşi face învelitori; hainele ei sunt de vison şi de porfiră” (Prov. 31, 22). Bijuteriile sunt folosite şi ca daruri de nuntă, Avraam dăruindu-i nurorii sale Rebeca inel de aur de pus în nas şi două brăţări de aur (cf. Fc. 24, 22, 30, 47).

În acelaşi timp, pierderea podoabelor sau a bogăţiilor apare în Sfânta Scriptură ca pedeapsă pentru mândrie sau ca o consecinţă naturală a unei vieţi dezordonate, păcătoase (cf. Is. 3, 16-26). De aceea, atunci când omul revine de la trăirea păcătoasă, întorcându-se la casa Tatălui, el primeşte îmbrăcămintea cea bună, inel pe deget şi încălţăminte în picioare (cf. Lc. 15, 22).

În perioade ale decadenţei, accesoriile frumuseţii şi ale bogăţiei se fac prilej de păcat. Sfântul Ioan Gură de Aur este foarte acid atunci când critică o purtare prea fastuoasă, mai ales dacă este vorba de cadrul cultului divin: „Tu însă, ca şi cum te-ai duce la paradă, nu la biserică, aşa te împodobeşti din cap până în picioare!” El vede în aceasta un motiv al decăderii bărbaţilor: „Din pricina aceasta miile şi miile de păcate, din pricina aceasta bărbaţii ajung nişte desfrânaţi, pentru că voi, femeile, nu-i faceţi să trăiască creştineşte, nu-i faceţi să filosofeze, ci-i învăţaţi să le placă podoabele cu care se împodobesc femeile stricate.”

Sfântul Apostol Petru recomandă ca „podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor scumpe, ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Că aşa se împodobeau, odinioară, şi sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu, supunându-se bărbaţilor lor, precum Sarra asculta de Avraam şi-l numea pe el domn, ale cărei fiice sunteţi, dacă faceţi ce e bine şi nu vă temeţi de nimic” (I Pt. 3, 3-6). Apostolul nu interzice purtarea oricăror podoabe, ci previne asupra importanţei prea mari care se poate da unor lucruri fără prea mare valoare spirituală. De aceea el recomandă modestia în comportament şi îmbrăcăminte.

Cât priveşte mai ales mersul la biserică, femeia trebuie să aibă o ţinută decentă, care să nu atragă prea mult atenţia. Astfel fiecare se va putea concentra la rugăciune. Podoabele purtate nu trebuie să contrasteze prea mult cu sărăcia oamenilor din jur, atrăgând invidie sau clevetire. Crucea se va purta doar la gât, nu ca podoabă la cercei, inele sau brăţări.

Cu privire la machiaj, rolul primordial al acestuia este de a acoperi defectele din naştere sau dobândite în oarecare fel. Mai ales la biserică, el nu trebuie să fie folosit într-un mod extravagant sau ispititor. Deşi poate lipsi cu desăvârşire, se impune ca măcar buzele să nu fie pictate. În biserică sărutăm icoanele, dreapta preotului, Sfântul Potir după ce ne împărtăşim şi nu trebuie să rămână urme necuviincioase în urmă. Sunt unii preoţi care pe bună dreptate nu primesc la Sfânta Împărtăşanie femei care se machiază. În acest context trebuie mai degrabă să luăm aminte la cuvintele lui Tertulian, care recomandă: „Pictaţi-vă ochii cu sfiiciune, şi gura cu tăcere; agăţaţi-vă de urechi Cuvântul lui Dumnezeu; la gât puneţi-vă jugul lui Hristos; îmbrăcaţi-vă cu perlele neprihănirii, inul subţire al sfinţeniei, purpura modestiei. Astfel înfrumuseţate, veţi avea pe Dumnezeu ca iubit”. Deşi aceste lucruri au fost menţionate mai ales cu privire la femei, ele sunt valabile şi pentru unii bărbaţi.

Articol relatat de Ziarul Lumina

loading...

De asemenea, ai putea dori...

4 răspunsuri

  1. Metatron spune:

    2 lucruri formeaza si strica un barbat de ajunge cum nu trebuie, primul lucru sunt parintii daca nu il educa si a 2-lea lucru anturajul, sa nu credeti ca lipsa parintiilor sau a anturajului rezolva problema,Lumea se corupe pe ea insasi, vorbesc la servici cu o gramada de colegi, abia din 50 sunt 3-4 de-la care pot invata ceva crestineste sau ceva nobil, in rest indemne la curvie cu duiumul, trebuie putere mare de sus sa rezisti acestor tentati, cred ca se poate numi vremea asta de acum, rabdarea sfiintilor.

  2. Mona spune:

    Zi frumoasa!Ma bucur ca am aflat si eu ce se intampla intre barbati,ce vorbesc ei,si multumesc d-nului Metraton pentru sinceritate.Am si eu un baiat de 11 ani,of,da este greu cu anturajul adevarat.Eu incerc sa-l invat cee ce este bine,ma rog pentru el sa-l lumineze d-nul si sa ne fie alaturi.

  3. florentina spune:

    Barbatii sunt desfranati ca au bolii sufletesti nevindecate si asa le place sa se zvarcoleasca ,a porii,in tina pacatului….pana n-am citit articolul asta n-am stiut ca femeia e de „vina”.

  4. Frasina spune:

    Părinte, d le autor , nați obosit sa dați vina pe femei? Presupun ca nu.
    Daca se arunca toată vina pe femeie, înseamnă că bărbatul este o ființă neputincioasa, fără discernământ, fără principii, fără tărie.
    Este o păpușă care poate fi modelata de o ființă periculoasa și rea care e femeia.
    Întrebați va dacă nu cumva va e teama de forță femeii, ca nu e femeia păcătoasă și bărbatul slab și nepregătit pt viata . Pt ca nu i puteti convinge, sau nu e interes sa fie aduși în biserica.
    E mai simplu sa arăți cu degetul și sa spui,, femeia e de vina „.
    Însă bărbații sunt preoții care predica, care învață, sfătuiesc.
    Daca femeia nu e buna, atunci bărbatul sa o îndrepte pe femeie.
    Ca doar el e cel puternic, înțelept și neprihănit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.