”Blestematule călugar, te-ai dus la bătrânul acela, care este un călugăr mincinos și fățarnic” (citiți și vă cutremurați!)

La un călugăr, seara, când voia să se culce, intra un înger la el în chilie, atât de strălucitor încât îi lua ochii. Și când intra el, venea și cu mireasmă bună, ca să zică că este de la Duhul Sfânt. Nu-l îndemna la rău, ci atât îi spunea: „Scoală-te, robul lui Dumnezeu, la rugăciunea și pravila ta!”. Iar el spunea: „Eu mi-am făcut rugăciunea”. Dar îngerul spunea: „Nu. Mai roagă-te”. „Eu mi-am făcut pravila”. Iar el spunea: „Nu știi ce spune Apostolul Pavel: Neîncetat vă rugați?” Și când voia să se culce, iar îl scula. Omul, dacă nu dormea, se tulbura. Nu-l lăsa îngerul să se odihnească. Și l-a sculat așa timp de vreo trei luni. Iar călugărul zicea: „Cum să nu mă rog, dacă vine îngerul Domnului, că așa zice Sfântul Apostol Pavel!”.

Tulburându-se el așa, a slăbit și s-a îmbolnăvit. Și se întâlnește cu un sihastru bătrân, că în pustia Egiptului erau mii de pustnici, ucenici ai Sfântului Antonie cel Mare. Bătrânul îl vede așa slab și tulburat și-i zice:

– Ce ai frate? Cum o mai duci?

– Părinte, bine o duc.

Era un cuvânt de mândrie. Însă omul trebuie să zică cu smerenie că nu face nimic bun.

– Cum bine? zice părintele.

– Părinte, cu ajutorul lui Dumnezeu, de trei luni mă scoală îngerul la rugăciune!

– Și cum te scoală?

– Când mă culc, el vine lângă mine, mă scoală la rugăciune și se roagă și el cu mine!

– Ia aminte, frate, că acela nu este îngerul Domnului. Acela este satana, care te pândește pe tine!

– Dar cum, părinte? Eu văd că de când mă scol sunt bolnav și tulburat și niciodată n-am umilința că mă împietresc la inimă…

– Uite așa să faci. Când va veni să te scoale la rugăciune, să zici : „Eu nu vreau să mă scol acum, ci când va veni vremea, la miezul nopții. Atunci o să mă scol. Nu mă scula tu pe mine”.

Dacă îți va spune că este îngerul Domnului, să-i spui : „Eu sunt un om păcătos și nu-s vrednic să mă scoale pe mine îngerii!”. Diavolul, când aude de smerenie, fuge. El nu vrea să spui că ești om păcătos niciodată, că el a căzut din mândrie. Deci, așa să-i spui: „Eu sunt un om păcătos, nevrednic să mă scoale îngerii. Când voi vrea, mă voi scula; când nu, voi dormi. Tu să nu mai vii la mine!”

Și s-a dus călugărul seara acasă și cum a ajuns, s-a culcat. Și a venit îngerul acela și i-a zis:

– Scoală-te, robul lui Dumnezeu, la rugăciunea și pravila ta!

– Nu mă scol!

– Păi de ce?

– Când voi vrea eu, o să mă scol, nu când vei vrea tu!

– Blestematule călugar, te-ai dus la bătrânul acela, care este un călugăr mincinos și fățarnic. El te-a învățat să nu mai asculți de mine! Dar călugărul acela este iubitor de argint. Că a venit la el un om sărac și i-a cerut un ban, iar el a zis că n-are. Și totuși are trei arginți pe un geam. Are trei bani și-i ține într-o carte pe geam. Și a zis către sărac că n-are bani.

Apoi s-a făcut nevăzut. Dar călugărul a zis:

– Blestematule diavole, eu văd acum că ești tatăl minciunii!

Apoi bătrânul s-a întâlnit cu călugărul. El era înaintevăzător. Și i-a zis călugărului:

– Nu-i așa că ți-a zis că am trei bani pe geam? Am, dar a venit un bețivan, care face numai rău; l-am văzut beat și știam că o să vină o femeie săracă a doua zi și am ținut banii să-i dau la acea necăjită, nu la bețivan. Dar tu ia aminte, frate, că eu știu ce ți-a spus despre mine, că sunt iubitor de argint, fățarnic și mincinos. Deci să nu-l mai asculți că te duce la pieire, măcar că te scoală la rugăciune.

Din ziua aceea n-a mai venit îngerul iadului, că a vazut că s-a supărat călugarul pe dânsul.

Părintele Cleopa Ilie

Extras din ”Ne vorbește Părintele Cleopa”, Vol III, ediția a III-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2010, pag. 28-31

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *