Bucuroşi să fim că Dumnezeu nu este drept. De vom fi judecaţi numai după dreptate, suntem pierduţi

Fraza Sfântului Isaac Sirul – nu huliţi spunând că Dumnezeu e drept – ni se arată desigur la prima vedere stranie, revoltătoare, de neînţeles.

(…)

Paradoxul Sfântului Isaac Sirul nu trebuie să smintească ori să ne sperie. Dimpotriva se cuvine să ne fericească şi linisteasca. Bucuroşi să fim că Dumnezeu nu este drept. De vom fi judecaţi numai după dreptate, suntem pierduţi. Căci zice psalmistul (nimeni altul decât acest vajnic apologet al dreptatii): „De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea suferi?”(Ps.129, 3) şi „Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta”(Ps. 142, 2).

De intra cu noi la judecata dreaptă, osândiţi vom fi până la unul. Din fericire pentru noi, însă, Dumnezeu nu judecă numai după dreptate, ci şi după milă, dragoste şi îndurare – adică, de fapt, după nedreptate. Dumnezeu – spune zicala populară (care grăieşte mult mai adânc şi mai teologal decât am fi dispuşi a crede) -, Dumnezeu înşeală la cântar, întru ajutorarea noastră, căci „ce nu este cu putinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu” (consemnează catesitrelele Evanghelii sinoptice: Mt.19, 26; Mc.10, 27; Lc. 18, 27). Domnul oricând poate chema pe credincioasa-I slugă, Arhanghelul Mihail, şi-i porunci să-şi arunce spada în acel taler al balanţei, care să însemne înfrângerea puterilor întunericului.

Dragostea de oameni a Domnului, puterea scump Sângelui Său vărsat pe cruce, îndurarea Sa (pe care oamenii nu se pricep a o numi altfel decât nedreptate) pot săvârsi minuni.

Asa încât, spusa Sfantului Isaac Sirul, departe de a ne buimaci ori a ne fi pricină de sminteală şi scandal, ne este numai izvor de fericiăa nădejde a mantuirii.

Extras din „Parintele Nicolae Steinhardt si fascinatia credintei”, Ed. Renasterea, 2013