Cum putem şti dacă ce simţim este de la Dumnezeu?

În Psalmi se zice că rugăciunea naşte rugăciune. Dacă ne rugăm constant cât putem, până la urmă cantitatea va duce şi la calitate. În chip firesc, cantitatea va duce şi la calitatea rugăciunii, şi ea ne va fi dragă.

Atunci când te rogi, rugăciunea te duce undeva, te centrează pe ceva. Cum faci atunci când vine îndoiala care îţi spune că e primejdios unde intri acum? Îndoiala te blochează. Cum procedăm?

Biserica este o şcoală a rugăciunii. Şi noi avem o mulţime de rugăciuni pe care Biserica ni le-a dăruit ca să ne înfăţişăm înaintea lui Dumnezeu cu ajutorul lor. E ca şi în viaţa laică, dacă vrei să devii scriitor, trebuie să înveţi gramatica şi sintaxa unei limbi. După ce le-ai învăţat bine şi le stăpâneşti, apoi îţi dezvolţi propriul tău stil şi poţi să spui cum vrei tu, devii original.

În chip asemănător, rugându-ne cu rugăciunile Bisericii, ne învăţăm cu un anume duh de rugăciune prin care vom spune mai târziu propriile noastre rugăciuni. Atunci suntem în duhul rugăciunii Bisericii, iar îndoielile dispar. Sigur, precum ne spune Sfântul Apostol Pavel, avem un singur învăţător la rugăciune, Domnul Însuşi.

Dar referitor la rugăciunea minţii? Dacă o practicăm, ea ne creează anumite stări. Cum putem şti dacă ce simţim este de la Dumnezeu?

Da, când avem îndoieli, este un bun moment şi prilej să-i întrebăm pe părinţi. Pe părinţii noştri duhovniceşti. Dumnezeu nu a zidit în Biserică stăpâni şi sclavi, ci părinţi şi fii. În timp, şi fiii devin părinţi la rândul lor. Deci, Dumnezeu ne-a dat părinţii. Dacă avem îndoieli, să mergem cu întrebarea la părinţi.

Traducerea din limba engleză aparţine maicii Miriam de la Mănăstirea Albac, judetul Alba – Ziarul Lumina

ADVERTISMENT
loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.