Ești pregătită să aduci pe lume un sfânt?

O credincioasă din Rusia a mers la duhovnicul ei și i-a zis:

‒ Părinte, vreau să iau binecuvântarea dumneavoastră pentru a întemeia o familie. Îmi dați binecuvântare? Vreau să vă rugați pentru mine și să mă binecuvântați.

Duhovnicul ei nu a fost preocupat de grijile clasice ale unor soți. Nu a întrebat-o dacă are bani, dacă are loc de muncă, dacă are cu cine să formeze o căsnicie reușită. Ci i-a spus:

‒ Ești pregătită să aduci pe lume un sfânt? Poți să-i oferi copilului pe care-l vei crește un asemenea climat în jurul său, încât să dobândească această virtute a sfințeniei? Doar așa îți dau binecuvântarea mea. Poți să inspiri sfințenie acestui copil? Poți să-l faci sfânt?

Cu alte cuvinte, i-a spus:

‒ Poți tu să fii sfântă, pentru a da și copilului această dorință a sfințeniei? Atunci să ai binecuvântarea mea pentru a porni pe acest drum. Altfel, să întemeiezi o familie deoarece au trecut anii, deoarece a venit timpul, doarece toate prietenele tale și prietenii tăi și-au întemeiat deja o familie nu este un început bun. Nu ajunge aceasta.

Cine dorește aceasta, trebuie să înceapă cu seriozitate acest lucru, cu prudență, cu maturitate și cu rugăciune. Cât timp, câte luni ține sarcina? Nouă luni și am terminat? Au trecut respectivele luni. Am ținut atâta timp copilașul nostru în pântece și apoi l-am adus la viață. Și ai terminat? Nu. Da, copilul l-ai adus la viaţă, sfânt însă nu l-ai făcut încă. Îi dai mâncare, dar nu ajunge pentru a se sătura. Este și caracterul. I-ai dăruit un frumos dormitor, i-ai oferit toate condițiile (covoare călduroase, calculator). Dar copilul are nevoie și de calitatea vieții, adică să-l ajuți să se cunoască pe sine. Să cunoască lumea din jurul său, să cunoască în cadrul lumii pe aproapele său, să-L cunoască pe Dumnezeu, să cunoască Adevărul.

Ai învățat pe copilul tău să iubească? Ai învățat pe copilul tău să se roage, să îngenuncheze, să se sacrifice și să se smerească? I-ai arătat, prin exemplul propriu, ce înseamnă smerenia? Te-a văzut copilul pe tine cum cedezi, cum îți ceri iertare? Să-ți pierzi dreptul și să nu contrazici? Te-a văzut, mic copil fiind, cum înduri suferința fără să protestezi, fără să fii nemulțumit și fără să te mânii? Te-a văzut când nu ai reușit ceva vreodată să o iei ca motiv de apropiere față de Dumnezeu și de smerenie? Te-a văzut să recunoști o greșeală pe care ai făcut-o?

Atunci într-adevăr va ști copilul tău de ce trăiește și încotro se îndreaptă. Va ști scopul pentru care trăiește pe acest pământ. Va avea cu adevărat părinți minunați și frumoși, părinți care, fără să citească multe periodice și reviste, fără să se ocupe doar cu copilul lor, ci cu nesilitul și odihnitorul mod dinăuntrul propriului lor mers către Dumnezeu, vor ajuta și pe copiii lor. Și acest lucru este unul foarte binecuvântat și veritabil. Este o educație ce se transmite din generație în generație printr-un mod nezgomotos și imperceptibil. Nu se vede, însă se întâmplă și influențează întreaga lume.

Traducere și adaptare: Elisei Roncea

Articol relatat de portalul doxologia.ro

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *