Faptele bune rămân şi sunt răsplătite de Dumnezeu

Hristu M., poreclit şi „bunicul Takas”, a fost cel mai mare între fraţii săi. De tânăr s‑a stabilit în America, unde prin hărnicia şi isteţimea sa a deschis propriul său magazin, la care veneau mulţi clienţi. Ca asociat avea un italian, pe nume Dominico, în care avea încredere, iar ca vânzători angaja copii săraci din sat. S‑a întors apoi în locul său de naştere cu mulţi bani. Dar bogăţia nu a păstrat‑o ca să petrea­că în desfătare, ca bogatul din Evanghelie. Bătrânul Hristu s‑a dovedit a fi un bun iconom. A arătat în faptă că „Bună este avuţia la cel care este fără de păcat”. Îm­prumuta tuturor sătenilor bani fără dobândă pen­tru o lungă perioadă de timp. Veneau să se împrumu­te, întotdeauna fără dobândă, şi din satele din jur, din multe părţi ale Tesaliei, încă şi din Epir.

Era o adevărată bancă care împrumuta tuturor fără dobândă şi fără deosebire. Astfel, îi uşura şi îi ajuta pe săraci în acei ani grei. Pe deasupra, plătea din banii săi meşteri pe care îi punea să repare drumurile şi caldarâmurile satului. Îmbrăca copii săraci şi dădea zestre fetelor orfane. A donat şi un teren pe care mai apoi s‑a construit şcoala cea nouă, precum şi un alt teren de 14 pogoane împreună cu un teren arabil, pentru ca şcoala să aibă venituri. De aceea la înmor­mântarea sa a fost petrecut cu cinste de către toată şcoala. În semn de recunoştinţă au depus la mormân­tul pururea‑pomenitului binefăcător o cunună de flori, iar fotografia sa au pus‑o în şcoală.

Bătrânul Hristu nu a dobândit copii. L‑a înfiat pe nepotul său Ioan şi i‑a lăsat poruncă cu limbă de moarte să dea bisericii în fiecare an o cantitate de grâu. Cât timp a trăit, a ajutat în ascuns Biserica. Îşi dorea ca nepotul său să devină medic, pentru a‑i consulta gratis pe bolnavii satului.

Bătrânul Hristu nu s‑a străduit să‑şi sporească bogăţia, dând banii săi cu dobândă, cumpărând imo­bile şi făcând tranzacţii, ci numai să‑i ajute pe săraci. Datorită vremurilor grele de atunci şi‑a pierdut ave­rea, dar a înfruntat aceasta fără să murmure până la sfârşitul vieţii sale.

Faptele bune rămân şi sunt răsplătite de Dumnezeu. Bătrânul Hristu „a răscumpărat păcatele sale prin mila către cei săraci”. Satul întreg îi este recunoscător şi la înmormântarea sa toţi sătenii au spus „Dumnezeu să‑l ierte!”. Cu el s‑a împlinit cuvântul din Psalmi: „Împărţit‑a, dat‑a săracilor, dreptatea lui rămâne în veac”.

Sursa: marturieathonita.ro

ADVERTISMENT
loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.