Într-o vreme în care relațiile sunt tot mai grăbite, iar criteriile de alegere par adesea superficiale, tema discernământului în iubire rămâne una esențială. Întrebarea „cine este persoana potrivită pentru mine?” nu poate primi un răspuns simplu, tehnic sau universal valabil. Ea atinge zone profunde ale sufletului, ale maturității interioare și ale raportării la Dumnezeu.
În reflecțiile sale, Părintele Constantin Necula vorbește fără ocolișuri despre confuziile afective ale prezentului, despre lipsa de asumare, despre decență și despre ordinea firească a iubirii. Observațiile sale sunt directe, incomode uneori, dar profund ancorate în realitatea cotidiană.
Mai jos este redat integral, fără nicio modificare, textul care concentrează aceste idei și care propune o perspectivă clară asupra modului în care iubirea, caracterul și voia lui Dumnezeu se întâlnesc în viața omului:
Alăturați-vă comunității Gânduri din Ierusalim
Urmăriți-ne pe canalele oficiale de WhatsApp și Telegram pentru a rămâne la curent cu ultimele noutăți:
„Cum să ne dăm seama care e persoana potrivită pentru noi și ce vrea Dumnezeu pentru noi?
Nu știu, să șiți, niciodată nu am știut. E un radar special, e un feeling care se dezvoltă în tine. Nu poți să zici ia-l pe ăsta și fugi.
Problema mai nouă a tinerei generații masculine, să mă iertați, băieți, este că nu mai sunt bărbați. Ei fac curte, nu mai fură fetele. Ei nu știu că prima dată trebuie să-i spui fetei cât de valoroasă e și apoi să-i construiești curtea.
A te alege cu ceva înseamnă a-i îngădui Lui Dumenzeu să te pună laolaltă. Văd zeci de fete care suferă că mutul nu zice nimic. O fâțâie, o-nvârte, îi dă semnale amărâte de o mie de ori. Asta, săraca, stă toată ziua și se roagă la celular.
E nefiresc, măi oameni buni.
M-a mai întrebat odată o fată despre cum să-i arate unui băiat că îl iubește. Du-te și-i spune: te iubesc, mă, b**, mă băiete, mă! Știu că ai un pomelnic întreg cu viii!**
Dar mai este câte o tanti sau un nene care vine cu un pomelnic la morți și zici că are cimitir particular. Oleacă de decență!
Și nu uitați: cheia fericirii este decența. Nu oferiți niciodată mai mult decât sunteți dispuși să oferiți. Niciodată iubirea nu se ține cu sexul. Sexul se ține cu iubirea. Nu icoana ține cuiul, veți zice voi, iar eu voi spune că icoana ține cuiul. E ca-n Icoana Maicii Domnului cu Fiul. Nu știi care pe care ține în brațe.
Și apoi, vă mai întreb încă o treabă. Pe cei mai în vârstă îi rog să-și astupe urechile. Măi fetelor, cum vă pupați cu unul care e dat cu gelatină pe cap? Gelatina e făcută dintr-un element din uterul vacii. Pupați vaca!
Eu nu spun că băiatul nu trebuie să fie decent, că nu trebuie să-și aranjeze părul, dar când vezi câte un puștiulică…
Mă uit la fotbaliștii mari câștigători de bani, cu niște freze pe ei, niște bătuți în cap. Și vine biata fată, vrea să-l pupe pe cap și îl pupă pe țepi. Dar și la fete vezi diferite modele.
Am văzut una ieri și mi s-au aburit ochelarii. Era cheală pe jumătate de „emisferă nordică”, avea niște urechi, săraca, chiar mi-a fost milă de ea. Bine, doamnă! Eu știu că și marțienii cred în Domnul și a-nceput să râdă și ea. Iar căsnicii cu de-astea nu prea țin.
Părintele Constantin Necula
Dincolo de umor, ironie sau expresii dure, mesajul central rămâne limpede: iubirea adevărată nu se clădește pe semnale confuze, pe aparențe sau pe compromisuri, ci pe adevăr, curaj, decență și pe îngăduința ca Dumnezeu să fie prezent în alegerea vieții.
