Mi-e dor de buna mea bătrână

Mi-e dor de buna mea bătrână
Mi-e dor de prispa casei ei
I-aş face, de-ar trăi, cunună
De toporaşi şi ghiocei.

Mi-e dor de pâinea coaptă-n vatră
De buna mea cu mâini muncite.
Mi-e dor de strachina curată
Plină cu murături prăjite.

Mi-e dor să fiu copil din nou
Să simt mirosul de sarmale,
Să fur de sub găini un ou
Şi-apoi smântâna, de prin oale.

Mă doare – această întrebare
Şi nici nu pot s-o pun subtil,
M-am săturat să fiu om mare
Bunico, vreau să fiu copil.

de Maria Oprea

Sursa: Facebook Altarul Credintei

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.