Nu pot să beau apă vie de la chiuvetă. De la chiuvetă beau apă din pământ şi de la Hristos beau apa cea vie

Iar ca să dobândim bărbăţia duhovnicească trebuie să devenim duhovniceşti. Noi avem, spun părinţii, trei puteri ale sufletului: puterea somatică, vitală, cea care se ocupă de viaţa noastră biologică, de creştere, de meta­bolism, de aceste activităţi inconştiente ale vieţii, dar care sunt conştient conduse de suflet cu atâta înţelepciune; partea afectivă sau pătimitoare a sufletului sau „psihe”, unde sunt impulsurile, sentimentele, gândurile care slujesc sentimentelor şi impulsurilor şi partea duhovnicească – duhul nostru, sau care e organul cu care intrăm în relaţie cu Dumnezeu.

Substanţa duhului nostru este o energie care, dacă nu e pătrunsă de Energia necreată a lui Dumnezeu, de harul Său, noi suntem „oameni sufleteşti”, sau „tru­peşti”, după cum suntem mişcaţi în ale noastre de impul­surile vitale sau afective. Când dobândim Duhul lui Dum­nezeu ne înduhovnicim şi lucrăm sub cerinţele Lui şi nu ale trupului sau psihismului nostru. Şi, ca să ne înduhov­nicim, trebuie să facem Poruncile, să primim Harul pe care ni-l dă Sfânta Biserică. Duhul nostru este inima noastră, în trupul cel mai dinăuntru al nostru, înăuntru lăuntrului nostru. Omul cel dinăuntru. Ori noi nu prea ajungem acolo. La omul care nu e în relaţie cu Dumnezeu, duhul lui este căzut peste suflet şi în loc să lumineze sufletul, să-i dea viaţă, să-l hrănească, se hrăneşte din puterile sufletului. Duhul este partea din noi care are nevoie de Dumnezeu, de dragoste absolută, adevăr absolut, dreptate absolută, frumuseţe absolută şi acestea se obţin numai de la Dumnezeu. Dacă nu sunt cu Dumnezeu în mod viu şi concret, aşa cum suntem în Biserică atunci când partici­păm la Sfintele Taine, duhul se întoarce către suflet şi-l împovărează, îl parazitează. Atunci, eu vreau iubire ab­solută de la Ionel, care nu poate să mă iubească absolut, pentru că e om, vreau dreptate absolută de la oameni, vreau frumuseţe absolută de la făpturi, pentru că sunt, cu adevărat, însetat, dar nu pot să beau apă vie de la chiuvetă. De la chiuvetă beau apă din pământ şi de la Hristos beau apa cea vie. Pentru asta avem nevoie să fim vii şi lucrători în Biserică, să ne hrănim duhul.

Monahia Siluana Vlad

Extras din ”Deschide cerul cu lucrul mărunt”, Ed. Doxologia, Iași, 2013, pag. 114-115

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *