Pe vremuri, oamenii aveau cruce de lemn şi inimă de aur. Acum, au cruce de aur şi inimă de lemn

cruciulita-lemn-axios

Trăim într-o lume de „vis” aş spune. Ne aflăm pe un câmp „roz” creat de modernitate, pe un câmp al mediatizării şi al reînoirii. Noile tendinţe de modă, creaţiile vestimentare, coafurile faimoase şi moderne sunt doar câteva componente ale acestei lumi văzute prin pupila ochilor adolescentini. Nelipsitele lănţișoare îşi fac si ele apariţia în acest cadru. La gâtul tinerilor întâlniţi pe stradă, de fiecare dată observăm diferite pandantive sau lănţișoare care stârnesc atât atenţia cât şi admiraţia trecătorilor. Fie Swarovski, pietre semipreţioase care aduc noroc sau obişnuitele produse handmade, societatea de astăzi comercializează o gamă largă de bijuterii alese cu grijă astfel încât să satisfacă nevoile oricărui vizitator.

În colecţia de lănţișoare expusă în vitrină, stă neclinitita o cruciuliţă veche, de lemn, agăţată pe un şnur negru de mătase. Nimeni nu se apropie de ea; privirile clienţilor sunt furate de sclipirea mirifică a perlelor etalate pe raftul din stânga. Pe această cruce stă răstignit un Hristos, cu chipul plans şi faţa uscăţivă , cu o privire caldă dar în acelaşi timp cutremurătoare. Îi priveşte cu o duioşie nemaiîntalnita pe tinerii care se îngrămădesc la noile modele din vitrină . Pe El nimeni nu îl alege. Nimeni nu Îl observă. Se întreabă totuşi …De ce?

Mă întreb dacă în secolul în care trăim ne este ruşine să purtăm Crucea lui Hristos la gât. Dacă ne întreabă cineva ”porţi Cruce?” ne panicăm neştiind să oferim persoanei un răspuns cât mai plăcut. Alegem cu uşurinţă un „nu!” rece, secătuit, gol…

Ruşinea, orgoliul acesta pe care îl dovedim în faţa celorlalţi îl dovedim astfel şi în faţa lui Dumnezeu. Purtând Crucea lui Hristos la gât îl purtăm defapt pe Hristos cu noi, pretutindeni; oriunde şi oricând. În acest chip, sub această formă a răstignirii, Hristos ne ocroteşte neîncetat cu puterea Sa nebiruită. Nu semnifică doar o formă simplă a răstignirii; Crucea este ea însăşi forma existenţei noastre, formă care dă sens vieţii noastre, drumului nostru, pelerinajului nostru prin această lume. Pentru că toată viaţa crestinului este un pelerinaj iar fiecare zi este o nouă cruce. Toată viaţa omului este asemenea drumului parcurs de Domnul Hristos, spre Golgota. Prin faptul că purtăm cu noi Crucea de lemn, ne aducem aminte ca trebuie să purtăm patimile Sale, răstignirea şi învierea Sa cea de a treia zi. Crucea este jugul; nu este de ajuns doar să ne închinăm cu semnul Sfintei Cruci cât mai des, ci să o şi purtăm cu noi. Prin asta arătăm că suntem ucenicii Lui, prin asta mărturisim cele trei taine negrăite: pătimirea, moartea şi Învierea Domnului nostru Iisus Hristos.

Purtând bijuteriile de astăzi ne scăldăm în atmosfera şi în admiraţia păcatului. Să nu fie ca o judecată, dar ceea ce mă întristează şi mă doare în acelaşi timp, este faptul că sunt tineri care deşi poartă Crucea la gât, totuși o poartă ca semn de împodobire iar atitudinea aceasta nu are nicio legătură cu Dumnezeu. Mai mult decât atât, aţi putut observa cu siguranţă satanişti care poartă Crucea întoarsă, doar ca să o defaime. Mulţi rapperi, manelisti poartă o cruce de aur la gât cu cât mai grea, cu cât mai valoroasă din punct de vedere material, insă fără nicio semnificație duhovnicească.

Adevărata valoare a Crucii nu stă în foiţa de aur de deasupra sau în nenumăratele karate cu care ne mândrim în tot locul. Priviţi o cruce simplă; priviţi la Crucea ţinută de Sfinţi în icoane; priviţi la simplitatea, modestia, smerenia ei. Priviţi la Mântuitorul supus, răstignit pe Cruce …Doar privind la El simţim cum inima ni se scaldă în nesfârşita milostivire şi iubire a Celui ce S-a răstignit pentru iertarea păcatelor noastre. Precum spunea un părinte, obiectul de răstignire pentru Mântuitorul, şi anume: crucea, a devenit altar sfânt şi semn al închinării noastre. Să ne lipim sufletele şi trupurile de acest altar prin purtarea Sfintei Cruci, să ingenunchiem în faţă Ei cu o adâncă evlavie şi smerenie. Căci pe ce-I ce-L caută şi ÎL doresc pe Domnul, acestora le va înălţa inimile din orice întuneric , din orice nebunie şi rătăcire.

„Cuvântul crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. (1 Corinteni 1:18)”

Articol relatat de portalul ortodoxiatinerilor.ro

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.