Sfinţii n-au mai mers la concerte simfonice, dar ce auzeau ei în cântul păsărelelor…

Sufletul se hrăneşte cu frumuseţe creată de om, cu bunătate omenească, cu prietenie omenească, cu rela­ţiile dintre noi. Avem nevoie de dragoste reciprocă, de poezie, de cântece, de toată frumuseţea aceasta şi creşti­nul n-a încetat niciodată să-şi hrănească sufletul. Sfinţii n-au mai mers la concerte simfonice, dar ce auzeau ei în cântul păsărelelor sau în susurul apelor, era simfonia pe care o gustau ei. Şi pentru noi, oamenii din lume, muzica, pictura, literatura şi filmul sunt hrană sufletească pentru psihismul nostru, pentru sufletul nostru. Şi cu cât e mai artistic, cu atât e mai inspirată şi cu atât e mai hrăni­toare. Cu cât e mai instinctivă şi ne urlăm durerea sau întristarea, cu atât e mai primitivă şi mai grosolană şi mai încărcată de duhurile răutăţii.

Iar duhul se hrăneşte numai cu harul lui Dumnezeu pe care-l primeşte prin Sfintele Taine, şi rugăciune, de la Sfânta Liturghie până la rugăciunile pravilei personale.

Monahia Siluana Vlad

Extras din ”Deschide cerul cu lucrul mărunt”, Ed. Doxologia, Iași, 2013, pag. 116