De secole se împărtăşesc creştinii, bolnavi sau sănătoşi, din acelaşi potir, cu aceeaşi linguriţă – niciodată nu se spală, niciodată nu se curăţă şi niciodată nu s-a observat nimic, nici o îmbolnăvire

impartasanie9

Există astăzi în rândul unor credincioşi o teamă că împărtăşirea din acelaşi potir cu Sfintele Taine ale lui Hristos ar putea fi un „procedeu neigienic”, care să ducă la contractarea sau chiar răspândirea unor boli. Aceasta este o frică lipsită de evlavie, cu totul alta decât „frica lui Dumnezeu” cu care îi cheamă preotul pe dreptslăvitori să se apropie de Sfântul Potir.

În acest context, unul din glasurile răsunătoare ale Ortodoxiei de astăzi, Mitropolitul grec Nicolae al Mesoghiei, a simţit nevoia să întărească câteva lucruri pe care s-ar zice că unii le-au uitat sau le trec cu vederea:

„De secole se împărtăşesc creştinii, bolnavi sau sănătoşi, din acelaşi potir, cu aceeaşi linguriţă – niciodată nu se spală, niciodată nu se curăţă şi niciodată nu s-a observat nimic, nici o îmbolnăvire. Preoţii spitalelor împărtăşesc credincioşii şi bolnavii, iar acestora nu li se întâmplă nimic. Sfânta Împărtăşanie este tot ce-i mai sfânt în Biserica noastră, cel mai bun medicament pentru trup şi suflet. Aceasta este cea mai mare învăţătură şi experienţă a Bisericii noastre. La câţi nu cred în minunea Învierii Domnului, la câţi ironizează naşterea Lui din Fecioară, la câţi tăgăduiesc buna mireasmă a sfintelor moaşte, la câţi desconsideră sfintele moaşte, la câţi uneltesc împotriva Bisericii noastre, la câţi cer să dispară şi cea mai mică urmă de credinţă din sufletele noastre – firesc este să încerce să se folosească şi de această nouă gripă ca să se ia de Sfânta noastră Împărtăşanie.

Faptul că Anglicanii şi Catolicii au hotărât să prevină transmiterea prin împărtăşanie a bolii în Anglia şi Noua Zeelandă arată imensa distanţă dintre Biserica noastră Ortodoxă (care este euharistică, care trăieşte, crede şi propovăduieşte Taina) şi celelalte grupări religioase (care, fără să vrea, acceptă astfel lipsa Duhului şi a lucrării lui Dumnezeu în aşa-zisele lor taine, precum şi lipsa lor de identitate bisericească).

Viaţa fără Sfintele Taine seamănă cu o boală gravă fără medicament. Din păcate, marea problemă nu este acest virus al gripei porcine, aşa cum susţin unii şi presa, şi nici virusul panicii mondiale, aşa cum susţin colegiile medicale, ci este virusul lipsei de evlavie şi microbul puţinei credinţe. Şi cea mai bună injecţie este participarea noastră fără datorii şi cu conştiinţa curată la Taina Sfintei Împărtăşanii”.

Şi iată că Dumnezeu a rânduit, pentru întărirea celor slabi în credinţă şi bucuria tuturor dreptslăvitorilor, o întâmplare care să vădească că Sfintele Taine sunt cu adevărat lucrătoare „spre tămăduirea sufletului şi a trupului”. În luna iunie 2009, pe pagina de internet a parohiei ortodoxe Bunavestire din Cranston, Rhode Island (S.U.A.), printre multe alte ştiri, evenimente şi anunţuri, este relatată şi povestea unei minuni: povestea unei tinere care nu credea în taina Sfintei Euharistii.

Taja Ray, de 19 ani, enoriaşă a parohiei mai sus-amintite, avea de aproape întreaga viaţă o severă condiţie patologică neurologică. În ultimii ani, de la mutarea în Rhode Island, starea ei s-a înrăutăţit progresiv. În urma investigaţiilor medicale, s-a descoperit că suferă de o malnutriţie cauzată de boala celiacă, pe care o avea de la naştere, fără să ştie – adică organismul ei nu poate procesa glutenul din făina de cereale. Mai exact, organismul respinge glutenul în intestine şi intestinele încetează să mai absoarbă nutrienţi. Tratamentul în acest caz este unul dietetic: regim fără gluten, excluzându-se făinile de grâu, de secară şi de orz, precum şi toate alimentele care le conţin (pâine, biscuiţi, paste făinoase etc.). Regimul trebuie urmat întreaga viaţă.

Într-o Duminică, Taja Ray s-a pregătit împreună cu familia ei să se împărtăşească. Însă, înspăimântată de ultimele crize violente prin care a trecut din cauza bolii – ameţeală, stare confuză, senzaţie de paralizie a picioarelor şi, probabil, a suferit chiar şi un atac de cord! – a vrut să refuze împărtăşania, zicându-şi că pâinea din Sfântul Potir conţine gluten. Mama ei, însă, care a petrecut toţi cei 19 ani în rugăciune pentru fiica sa, a încurajat-o să se împărtăşească fără ezitare. „Niciodată Dumnezeu nu-i dă cuiva o boală care să nu-i îngăduie să se aproprie de Sfânta Euharistie” – i-a şoptit ea. Cu teama că ar putea suferi mai multe zile la rând, Taja a ascultat-o totuşi pe mama ei şi s-a împărtăşit. Ba, mai mult, a luat apoi şi anaforă. A aşteptat apoi resemnată să i se facă rău şi să fie dusă la spital.

Dar, spre marea uimire a fetei, s-a săvârşit o minune în acea zi obişnuită de Duminică: nu a păţit nimic toata ziua! De atunci, această minune se repeta de fiecare dată când primeşte Sfânta Euharistie sau anafura – pe când, dacă înghite accidental alimente ce conţin gluten, are nevoie de internare de urgenţă.

Aceasta este, iată, Biserica Ortodoxă, Biserica lui Hristos, pe care porţile iadului nu o vor birui, cu atât mai puţin vreo boală, vreun microb sau pandemie de gripa porcina – sau orice nume ar avea ea!

Articol apărut în Revista Familia Ortodoxă nr.8

loading...

De asemenea, ai putea dori...

2 răspunsuri

  1. Iulian spune:

    Să vă povestesc ce minune am văzut când aveam 14 ani?
    M-am îmbolnăvit de pneumonie. În rezultatul investigației cu raze Roentgen, mi s-a depistat între inimă și plămân pe pericard un chist de mărimea inimii. Puțin mai târziu, adresându-mă la un medic și trecând un aparat cardiologic, s-a decis să mi se facă operație chirurgicală, pentru a fi înlăturat această tumoare.
    Sigur, eram înspăimântat, când mă gândeam că trebuia să fiu despicat de-a lungul cutiei toracice…
    Înainte de a fi internat în spital, preoteasa din localitate mi-a recomandat să mă împărtășesc cu Sfintele Taine și să las în voia Domnului. Astfel, în momentul când trebuia să primesc Sfânta Împărtășanie, nu vă pot descrie cum mă simțeam… Parcă eram atât de „indiferent” de ceea ce s-ar putea întâmpla pe viitor, dar, totodată, parcă și speram la ceva, zicându-mi „Doamne, Iisuse Hristoase, facă-se voia Ta!”
    În următoarea săptămână am fost internat în spital, iar înainte de a mă urca pe masa de operație, am mai trecut încă o dată acel aparat cardiologic. Când colo, minune! Acea tumoare se micșorase de două ori!
    Totuși trei medici au decis să mă opereze. În rezultat, după analize de laborator, mi-au zis că acel chist era o bucată de carne moartă. Eu mi-am pus întrebarea: cum a murit, pentru că la început era cât inima de mare, după care s-a micșorat de două ori, devenind moartă…?
    Când trebuia să mă externez, un medic din acei trei care m-au operat mi-a zis ceva, care m-a uimit nespus:
    „SĂ NU-ȚI PIERZI CREDINȚA CARE O AI NICIODATĂ!”
    Aceasta este puterea Sfintei Împărtășanii! Trebuie doar să credem cât de puțin și Dumnezeu ne miluiește! Slavă Lui întru toate!

  2. Metatron spune:

    Si eu am trait azi o minune, defapt in fiecare zi traiesc , fiecare din noi traim , dar nu ne dam seama.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *