Dragostea luminează şi în întuneric, iar întunericul nu a reuşit s-o înghită

Rămîne, aşadar, dragostea. Chiar şi dominaţi de ură, oamenii visează la dragoste. Deoarece dragostea luminează şi în întuneric, iar întunericul nu a reuşit s-o înghită. Biruinţa dragostei este şi bi­ruinţa lui Dumnezeu. Deoarece dragos­tea nu e un adjectiv pentru cuvântul Dumnezeu, ci chiar numele Domnului.

Oare nu e scris în Sfânta Scriptură: Dum­nezeu este dragoste? De aceea dragostea e în veci cununată cu biruinţa, iar în temporalitate ea e mai întâi de toate o în­vingătoare în lupta cu ura.

Ura e în stare să pună întrebări şi să reflecte probleme, dar niciodată ura nu e în stare să le rezolve. Când spunem „ură”, înţelegem prin asta bucuria răută­cioasă, invidia, răzbunarea, egoismul şi toate celelalte otrăvuri ale sufletului ca­re, dacă ar fi să se transforme în microbi, ar infecta toate apele pământului.

Dragostea a rezolvat deja problema relaţiei între „Eu” şi „Noi”. Dumnezeu numit Dragoste a ridicat omul, chiar da­că acesta din urmă e păcătos, la înălţimi­le de peste nori, iar sufletul omului a fost ridicat mai presus de valorile lumii materiale.

Ca un bun păstor, El a lăsat cele 99 de oi şi a pornit să caute o singură oiţă rătăcită.

Sfântul Nicolae Velimirovici

Extras din ”Tărâmul inaccesibil”, Ed. Cathisma, 2007, pag. 60

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *